Pasari de prada

Al nouălea volum din Saga Familei Courtney. Este anul 1667 și războiul dintre olandezi și englezi încă nu s-a încheiat. Sir Francis Courtney și fiul său, Hal, patrulează apele de pe coasta Africii de Sud, așteptând să se întoarcă din Orient un galion al Companiei Olandeze a Indiilor de Est, încărcat cu mirodenii, cherestea și aur...De la primele pagini, Smith tese o poveste plină de culoare și emoție, tensiune și dramatism care se intensifică până la deznodământul șocant.
Citește tot rezumatul cărții Pasari de prada... Conținând pasaje descriptive remarcabile și personaje memorabile, romanul este capodopera unui scriitor ajuns la apogeul creației lui literare. Fragment din romanul "Păsări de pradă", de Wilbur Smith "Angus Cochran, conte de Cumbrae, ieși pe șaua trecătorii la cel puțin o mie de picioare deasupra plajei unde debarcaseră de pe Gull. Îl urmau șeful de echipaj și doi marinari. Toți purtau muschete și spade. Unul dintre oameni ținea în echilibru pe umăr un butoiaș cu apă potabilă, fiindcă soarele african epuiza rapid umezeala din corp. Fu un urcuș greu care dura jumătate de dimineață, urmând poteci umblate doar de animale de-a lungul marginilor abrupte și înguste, ca să ajungă la acest punct de observație pe care Cumbrae îl cunoștea bine. Îl  folosise de mai multe ori înainte. Prima dată îl dusese acolo un hotentot pe care-l capturaseră pe plajă. Acum, când se așeză confortabil pe o stâncă în formă de tron, oasele albe ale sălbaticului zăceau la picioarele lui, în tufiș. Craniul lucea ca o perlă, fiindcă se află aici de trei ani și furnicile și alte insecte îl curățaseră. Ar fi fost riscant pentru Cumbrae să-i permită acestuia să pomenească despre sosirea lui în colonia olandeză din Capul Bunei Speranțe. De pe tronul de piatră, Cumbrae avea o vedere panoramică ce-ți tăia răsuflarea la două oceane și la peisajele montane spectaculoase care se desfășurau în jurul lui. Când se uită înapoi la drumul pe care venise, văzu Gull of Moray ancorat nu departe, pe o suprafață mică de plajă de la poalele stâncii de piatră care se înălța parcă din mare. În această zonă, existau douăsprezece vârfuri distincte, marcate cu numele celor doisprezece apostoli pe hărțile olandeze pe care le capturase. Se uită la Gull prin ochean, dar văzu puține dovezi ale incendiilor pe care le suferise la pupa. Reușiseră să înlocuiască, vergile randei și să înfășoare noile vele pe ele. De la această înălțime și distanța arată mai minunat ca niciodată, ascuns în golful cu apă verde de sub Apostoli, departe de ochii curioși. Ambarcațiunea care-l adusese pe Cumbrae era acostată, pregătită pentru o plecare rapidă, dacă ar fi dat în necazuri pe țărm. Totuși, nu se aștepta la așa ceva. Era posibil să întâlnească niște hotentoti prin tufișuri, dar erau inofensivi, un trib pe jumătate gol, un popor de păstori, cu pomeți înalți și ochi oblici asiatici, care putea fi împrăștiat imediat cu o împușcătură de muscheta trasă, pe deasupra capetelor lor." Citește mai puțin...