Furnicile

În timp ce citiți aceste rânduri, pe planetă se nasc șapte sute de milioane de furnici. Această comunitate imensă are orașele ei, ierarhiile ei, coloniile ei, precum și o limbă proprie, sclavii, mercenarii sau armele ei.
Citește tot rezumatul cărții Furnicile... Iar forța lor este uriașă. Atunci când descinde în casa moștenită de la un unchi entomolog, Jonathan Wells știe că o să dea piept cu armata furnicilor. Cititorii îl însoțesc în monstruoasă și palpitanta lume a acestor ființe infrațerestre, într-un SF în care suspansul și groaza se întâlnesc în fiecare pagină. Știința și imaginația se dezvăluie într-un roman fără termen de comparație. Bernard Werber a scris o trilogie care merge la sigur. Poveștile, mecanismele și structurile din universul furnicilor se dezvăluie în pagini captivante. - The Library Journal O evocare strălucită a unei civilizații ascunse, aparținându-i unui scriitor ce stăpânește arta detaliului și tehnica suspansului. - SF Site Furnicile ne arată un model de cetate: o treime nu face nimic, dar consuma, o treime nepricepută vânează în locuri nepotrivite și construiește instrumente prea puțin fiabile, o treime eficientă îndreaptă greșelile colective. Rezultatul este un sistem care funcționează, în care toată lumea este hrănită. Fără poliție, fără ierarhie, fără recompense, fără prestigiu. Această societate seamănă pe undeva cu corpul uman, în care fiecare celulă contribuie la funcționarea întregului. [...] Furnicile sunt animale subestimate din cauza taliei lor. Am vrut să le redau noblețea și titlul de cea dintâi specie animală terestră ca număr, vechime și ocupare a teritoriului. - Bernard Werber Această carte este pur și simplu o capodoperă care te pune pe gânduri. - The Sunday Times Fragment din romanul "Furnicile", de Bernard Werber "În solariu se agita sute de picioare. Casta cea mai numeroasă aici este cea a doicilor. Stivuiesc ouăle pe care Matca tocmai le-a făcut. Douăzeci și patru de grămezi formează o stivă, douăsprezece stive formează un șir. Șirurile se pierd în depărtare. Când un nor face umbră, doicile deplasează grămezile de ouă. Cei mai tineri trebuie să fie totdeauna bine încălziți. "Căldura umedă pentru ouă, căldura uscată pentru coconi", așa sună o veche rețetă de-a furnicilor. La stânga se văd lucrătoarele însărcinate cu termoreglarea. Ele îngrămădesc bucăți de lemn negru care acumulează căldura și bucăți de humus fermentat care o produc. Datorită acestor două "radiatoare", solariul reușește să rămână în permanență la o temperatură cuprinsă între 25° și 40°, chiar și atunci când în exterior nu sunt decât 15°. Artileriste circulă de colo-colo. Dacă vreo ciocănitoare verde ar veni să-și bage ciocul... La dreapta se văd ouăle mai în vârstă. Metamorfoza durează mult: cu timpul, linse de doici, ouăle cresc și se îngălbenesc. Se transformă în larve cu perișori aurii într-un interval de 1-7 săptămâni. Asta depinde tot de vreme. Doicile sunt extrem de concentrate. Nu-și menajează nici salivă antibiotică, nici atenția. Nici cea mai mică mizerie nu trebuie să murdărească larvele. Sunt atât de fragile! Chiar și feromonii de dialog sunt reduși la minimum necesar. Ajută-mă să le duc spre colțul acela... Atenție, grămada ta stă să cadă... O doică transportă o larvă de două ori mai lungă decât ea. Cu siguranță că va fi o artileristă. Doica așază "arma" într-un colț și o linge. În centrul acestui vast incubator, grămezi de larve, cărora au început să li se contureze deja cele zece segmente ale corpului, urla să fie hrănite. Își agită capul în toate direcțiile, își întind gâtul și gesticulează până când doicile binevoiesc să le dea puțin mierat sau niște carne de insectă." Citește mai puțin...