Apropierea propriu-zisă s-a produs mai târziu, într-un amurg de toamnă și cu totul întâmplător, pe o bancă de lângă Rotonda Rodin, amplasată în fața universității. Erau mai multe sculpturi, trupuri omenești, surprinse în diferite poziții, oricum, în picioare, și păreau antrenate într-o discuție.
- Ce-or fi discutând? a zis ea pe când mă apropiam de banca să mă așez. Sesizase exact ca acei bărbați, într-adevăr, vorbeau, total indiferenți la cei din jur, numai ei în de ei, și c-o gestică și-o răsucire a corpului foarte personală [ ...] - Greu de spus - i-am zis eu - , dar, oricum, e clar că nu tac, chiar și statui fiind.
