Evoluția procesului literar din ultimii ani, dar și decisivă modificare a percepției publicului asupra canonului literar de pretutindeni au condus la o reevaluare a modului în care înțelegem, astăzi, capodoperele literaturii universale.
Dintre acestea, Faust de Goethe este, de departe, atît unul dintre textele de temelie al culturii germane, cît și un formator de mituri, un modelator de conștiințe prin eroul său care problematizează, indiferent de limba care îl adoptă prin traducere, condiția umană. Textul originar, versificat, reprezintă din păcate o piatră de încercare mult prea dificilă pentru cititorul modern, grăbit să surprindă fondul de idei (și să speculeze pe marginea acestuia), deci mai puțin înclinat să crediteze forma. Rescrierea în proză oferită de Leonida Maniu se dorește a fi o cale sigură ce facilitează aceesul către esența, adică semnificația operei Faust. Ea se adresează elevilor și studenților, dar și specialiștilor în literatura universală, tuturor celor interesați să vadă cum s-a transformat un text inițial scris în versuri într-o proză scrisă cu nerv, care nu se îndepărtează de la linia impusă de Goethe, ci o potențează, explicitînd-o pe alocuri.
