Elizabeth Costello

Reflecția metaliterară este o caracteristică majoră a operei lui J.M. Coetzee, iar romanul de față o ilustrează strălucit. Apărut în anul în care scriitorului i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatură, Elizabeth Costello explorează, într-un mod provocator și ludic, puterea și Iimitele ficțiunii în fața singurătății și morții.
Citește tot rezumatul cărții Elizabeth Costello... Elizabeth Costello, o prozatoare australiană în vârstă, își datorează celebritatea unui roman pe care l-a publicat în urmă cu douăzeci și cinci de ani. Acum, ea străbate lumea pentru a conferenția - la universități de elită sau chiar pe un vas de croazieră și, în ciuda oboselii, trebuie să țină spectacolul. Structurat în opt prelegeri și un post-scriptum, romanul revelează povestea vieții unei femei în ipostaza de mamă, soră, iubită și scriitoare. Dar este totodată o meditație răscolitoare asupra relației dintre autor și spațiile sale imaginare. In Elizabeth Costello, Coetzee aruncă în aer granița dintre ficțiune și nonficțiune, demonstrând preocuparea constantă pentru problemele morale și estetice. Asemenea lui Kafka, Coetzee oferă o viziune a ceva nou dincolo de cursul legii misterioase a universului, surprinzând umanul în încercările lui de a capta animalul muribund din noi. - Boston Globe O poveste picarescă, încrâncenată, biciuitoare, poate uneori prea intelectuală, dar plină de spirit, călătoria pelerinului spre autocunoaștere și spre credință. - New York Times Book Review Elizabeth Costello este un roman de idei, o extraordinară reușită a lui Coetzee, care îl va urmări multă vreme pe cititor după încheierea lecturii. - Publishers Weekly Elizabeth Costello are cu adevărat forța narativă. E un roman care-i oferă cititorului plăcerea de a urmări cum o femeie fascinantă se luptă cu chestiuni intelectuale ca și cum ar fi probleme de viață și moarte, pentru ca în final să descopere că așa și este. - Booklist Fragment din volumul "Elizabeth Costello" de J.M. Coetzee: "Nu și-a mai văzut sora de doisprezece ani, de la funeraliile mamei lor, într-o zi ploioasă, în Melbourne. Sora aceea, căreia ea încă îi spune în minte Blanche, dar al cărei nume public este de atât de multă vreme Sora Bridget, încât cu siguranță în sinea ei consideră că așa se numește, Bridget, s-a mutat – pentru totdeauna, din câte se pare – în Africa, urmându-și vocația. Formată ca specialistă în filologie clasică, reformată ca medic misionar, a ajuns să administreze un spital destul de important în zona rurală a provinciei Zululand. De când SIDA face ravagii în regiune, ea a concentrat energiile Spitalului Blessed Mary on the Hill, Marianhill, tot mai mult pe suferința copiilor născuți gata infectați. În urmă cu doi ani, Blanche a scris o carte, A trăi pentru speranță, despre muncă la Marianhill. Cartea a avut un succes neașteptat. Blanche a făcut un turneu de lecturi în Canada și Statele Unite, vorbind despre munca Ordinului, strângând bani; s-a scris despre ea în Newsweek. Prin urmare, după ce a renunțat la carieră academică pentru o viață de trudă neștiută, Blanche devine brusc faimoasă, acum destul de faimoasă ca să i se acorde un titlu onorific de către o universitate din țara ei de adopție. Pentru acest titlu, pentru ceremonia acordării lui, Elizabeth, sora mai mică a lui Blanche, a venit într-o țară pe care nu o cunoaște și nu și-a dorit neapărat să o cunoască, în acest oraș urât (a aterizat în urmă cu câteva ore, a văzut orașul întinzându-se sub ea, cu hectarele de pământ scorojit, cu grămezile de steril de mînă). A ajuns, e obosită până-n măduva oaselor. Ore întregi din viața ei, pierdute în traversarea Oceanului Indian; inutil să creadă că le va mai recupera vreodată. Ar trebui să tragă un pui de somn, să se remonteze, să-și recapete umorul, înainte s-o întâlnească pe Blanche; dar e prea agitată, prea dezorientată, prea neînregulă – un sentiment nedefinit. S-a contaminat cu ceva pe avion? Să te îmbolnăvești printre străini: ce mizerie! Se roagă să nu fie adevărat. Le-au instalat pe amândouă la același hotel, pe sora Bridget Costello și pe doamna Elizabeth Costello. Când s-au făcut rezervările, au fost întrebate dacă prefera camere single sau un apartament. Camere single, a răspuns ea; și îi vine să creadă că Blanche a răspuns la fel. Ea și Blanche n-au fost niciodată cu adevărat apropiate; nu-și dorește, acum că sunt femei trecute de o anumită vârstă, ba chiar femei bătrâne de-a binelea, zău așa, să mai fie nevoită să asculte rugăciunile de culcare ale lui Blanche sau să vadă ce fel de lenjerie poartă surorile Ordinului Marianelor. Despachetează, se învârtește fără rost, deschide televizorul, închide. Cu chiu, cu vai, la un moment dat adoarme, iinsă pe spate, fără să se fi descălțat. O trezește telefonul. Orbecăie după receptor. Unde sunt? se întreabă. Cine sunt?"   Citește mai puțin...