În Terezin, fostul lagăr nazist de deportare, istoria adevărată începe să fie uitată, confiscată de variantele oficiale, seci și artificiale. Dar Lebo, care s-a născut chiar pe un prici în lagăr, încearcă să păstreze cu orice preț autenticitatea locului strângând în jurul lui un grup de entuziaști gata de orice pentru a păstra vii orașul și memoria acestuia.
În îndepărtatul Belarus, un alt grup încearcă să readucă în atenție masacrul de la Chatyň creând un înfiorător muzeu al ororilor chiar pe locul unde diavolul și-a avut atelierul, acolo unde cruzimea umană a atins apogeul, oferind occidentalilor un horror trip de neuitat. Jachym Topol scrie despre genocid, nazism, comunism etc., așa cum n-a mai făcut-o nimeni până la el, amestecând realitatea cu ficțiunea, umorul negru cu oroarea, într-o manieră originală și curajoasă. În Atelierul Diavolului, Topol ridică întrebări incomode privind felul în care s-a înțeles comemorarea atrocităților trecutului, aducând în discuție subiecte trecute de cele mai multe ori sub tăcere. „Chiar mi-ar face plăcere să scriu despre oameni – ea îl iubește pe el, el o iubește sau nu pe ea – o dramă majoră de felul ăsta. Dar pe fiecare stradă și în fiecare sat din Europa Centrală a trăit cineva care a fost într-un lagăr de exterminare, sau cineva care a trimis oameni acolo. Nu pot scrie o poveste din anii ’50, ’60, ’70 sau ’80 fără comuniști sau naziști, pentru că nu ar fi realistă.“ Jachym Topol În Terezin, fostul lagăr nazist de deportare, istoria adevărată începe să fie uitată, confiscată de variantele oficiale, seci și artificiale. Dar Lebo, care s-a născut chiar pe un prici în lagăr, încearcă să păstreze cu orice preț autenticitatea locului strângând în jurul lui un grup de entuziaști gata de orice pentru a păstra vii orașul și memoria acestuia. În îndepărtatul Belarus, un alt grup încearcă să readucă în atenție masacrul de la Chatyň creând un înfiorător muzeu al ororilor chiar pe locul unde diavolul și-a avut atelierul, acolo unde cruzimea umană a atins apogeul, oferind occidentalilor un horror trip de neuitat. Jachym Topol scrie despre genocid, nazism, comunism etc., așa cum n-a mai făcut-o nimeni până la el, amestecând realitatea cu ficțiunea, umorul negru cu oroarea, într-o manieră originală și curajoasă. În Atelierul Diavolului, Topol ridică întrebări incomode privind felul în care s-a înțeles comemorarea atrocităților trecutului, aducând în discuție subiecte trecute de cele mai multe ori sub tăcere. „Chiar mi-ar face plăcere să scriu despre oameni – ea îl iubește pe el, el o iubește sau nu pe ea – o dramă majoră de felul ăsta. Dar pe fiecare stradă și în fiecare sat din Europa Centrală a trăit cineva care a fost într-un lagăr de exterminare, sau cineva care a trimis oameni acolo. Nu pot scrie o poveste din anii ’50, ’60, ’70 sau ’80 fără comuniști sau naziști, pentru că nu ar fi realistă.“ Jachym Topol - See more at: http://www.editura-art.ro/carte/atelierul-diavolului#sthash.Pvuy4reG.dpuf
