Sofia Zetterlund este o psihoterapeuță preocupată de studiul persoanelor traumatizate. De fapt, aceasta este o fațetă a personalității sale. Ea suferă de dublă personalitate și își caută zadarnic identitatea în fiecare crimă înfăptuită.
Jeanette este polițistă care, căutând autorul crimelor, ajunge la psihiatra fără însă a o bănui. Viața personală a polițistei este aproape inexistentă, are un soț efeminat și lipsit de inițiativă, un copil care nu compensează absența iubirii. Ajunge să aibă o legătură sentimentală cu Sofia Zetterlund, iar aceasta îi dă lovitura fatală. Este un roman despre pierderea identității și trădare. Fragment din romanul "Trauma. Partea a 2-a" de Erik Axl Sund: „”Totul se leagă, într-un fel sau altul", se gândi Jeanette Kihlberg când luă liftul către garajul din subsolul clădirii poliției și se îndreptă către mașină. Chiar dacă, formal, ziua de lucru trecuse, nu putea să nu se gândească la toate acele coincidențe ciudate și deloc de neglijat. Două fete, Madeleine Silfverberg și Linnea Lundstrom. Tații lor, Per-Olă Silfverberg și Karl Lundstrom. Ambii, suspecți de pedofilie. Lundstrom, în plus, de viol asupra Ulrikai Wendin. Iar soția pedofilului, Charlotte Silfverberg, și Fredrika Grnewald, omorâtă, fuseseră colege de clasă în Sigtuna. O porni către ieșire și îi făcu paznicului un semn cu mâna. El îi răspunse și ridică bariera. Lumina puternică a soarelui o orbi pentru o clipă și, nu văzu decât o pată strălucitoare. Un avocat comun, Viggo Drer, care îl avusese client și pe Bengt Bergman. Fiica dispărută a lui Bergman, Victoria, a fost și ea la Sigtuna. Comisarul Gert Berglind, actualmente decedat, îi interogase pe Silfverberg și Lundstrom. Cu toții, bărbați care făceau parte din aceeași fundație. Procurorul von Kwist? „Nu, se gândi Jeanette, el nu e amestecat. E numai un idiot de care s-au folosit." Per-Olă Silfverberg și Fredrika Grunewald, omorâți. Poate de aceeași persoană. Karl Lundstrom, decedat la spital, poate ca urmare a leziunilor pe care singur și le cauzase. Bengt Bergman, ars în propria casă împreună cu soția. Ceea ce părea să fie un accident. Când Jeanette Kihlberg coți către tunelul Sodermalm se gândi că nu mai vorbise cu Sofia de câteva zile. Ancheta intrase într-o fază intensă și, în plus, încercase din răsputeri să afle ce se întâmplă cu Johan. Când parcă în fața casei și coborî din mașină, înțelese că avea nevoie de ajutor. Simți o nevoie acută de a vorbi cu cineva în care să aibă încredere, în fața căruia se putea deschide și vorbi despre problemele personale. Sofia era singura care îndeplinea aceste criterii.”
