Persona - Seria Slabiciunea Victoriei Bergman - partea I

Sofia Zetterlund este o psihoterapeuță preocupată de studiul persoanelor traumatizate. De fapt, aceasta este o fațetă a personalității sale. Ea suferă de dublă personalitate și își caută zadarnic identitatea în fiecare crimă înfăptuită.
Citește tot rezumatul cărții Persona - Seria Slabiciunea Victoriei Bergman - partea I... Jeanette este polițistă care, căutând autorul crimelor, ajunge la psihiatra fără însă a o bănui. Viața personală a polițistei este aproape inexistentă, are un soț efeminat și lipsit de inițiativă, un copil care nu compensează absența iubirii. Ajunge să aibă o legătură sentimentală cu Sofia Zetterlund, iar aceasta îi dă lovitura fatală. Este un roman despre pierderea identității și trădare. Fragment din roman: "Hurtig sună de dimineață și Jeanette Kihlberg se deplasă direct în Svartsjolandet pentru a conduce investigația în cazul băiatului din Belarus. Singurele descoperiri importante pe care le făcuseră erau două urme de pantofi, una mai mare și alta mai mică, aproape că a unui copil, și urmele unor roți de mașină. Tehnicienii turnaseră câteva mulaje pentru a preleva urmele pe care să le folosească atunci când ar fi avut ceva cu care să le compare. La o sută de metri mai încolo, Ahlund observă că aceeași mașină trecuse razant pe lângă un pom, lăsând o urmă de vopsea și, în cazul în care ar fi fost mașina criminalului, știau acum că era albastră. Procurorul von Kwist hotărâse în timpul dimineții să recomande în cazul Iuri Krîlov o autopsie medico-legală extinsă, cel mai minuțios tip de autopsie care se practică în Suedia și care se efectua întotdeauna când era vorba de o infracțiune de acest fel. Jeanette spera că Ivo Andric va fi cel care va examina corpul. În ciuda împrejurărilor și chiar dacă procurorul o presă să ajungă repede la un rezultat, se simțea destul de binedispusă. Punerea sub urmărire a lui Jimmie Furugard nu era totuși una dintre prioritățile lui. „Naiba să-l ia de încăpățânat, gândi Jeanette. Dacă și-ar fi făcut treaba așa cum trebuie, am fi putut încheia sau măcar aprofunda ancheta în ce-l privește pe Furugard." Cineva răpise copii pe care nimeni nu-i căută și îi torturase în mod bestial, așa că aceștia muriseră. Și, deși apăruseră anunțuri în ziar și lumea fusese rugată să ajute la identificarea băiatului din Thorildsplan, telefoanele rămăseseră mute. Dimpotrivă, un anunț la „Dat în urmărire", pe TV3, avusese drept urmare asumarea crimei de către un număr de persoane cu grave tulburări mintale. De cele mai multe ori, asemenea anunțuri duceau la reanimarea vreunei anchete care ajunsese într-un punct mort, dar în acest caz nu făcuse decât să irosească timp prețios. Fuseseră nevoiți să vorbească cu toate aceste persoane chiar dacă știau de la bun început că era vorba de o fundătură. Toți cei care sunaseră erau bărbați care, dacă nu ar fi existat anumite decizii politice, ar fi fost și acum internați în spitalul din Langbro - desființat între timp - și ar fi primit îngrijirea medicală necesară. Azi, însă, aceștia își duceau zilele pe străzile Stockholmului și își îmblânzeau demonii cu ajutorul narcoticelor și al spirtului. <> " Citește mai puțin...