Sasenka

De la autorul bestsellerurilor Ierusalim și Într-o noapte de iarnă. O poveste zguduitoare despre pasiune și trădare, descoperită în arhivele secrete KGB   Iarna lui 1916: Sankt Petersburg. Rusia e în pragul revoluției.
Citește tot rezumatul... În fața Institutului Smolnîi pentru Fete din înalta Societate, Sașenka, fiica de doar șaisprezece ani a baronului Zeitlin, este așteptată de către guvernanta sa, dar și de poliția secretă a Țarului... Frumoasă și aprigă, Sașenka este captivată de noua ideologie bolșevică și intră în jocul periculos al conspirației și seducției. Douăzeci de ani mai târziu, e căsătorită cu un membru de seamă al partidului comunist și are doi copii. Însă idila interzisă cu un scriitor are consecințe devastatoare pentru familia sa.   Această sagă surprinde atât zbuciumul unei elite bolșevice căzute în dizgrație, cât și paradoxurile istoriei pe care avem impresia că o cunoaștem. - The Independent Cu frumusețea ireală, cu distincția care trece dincolo de avere sau clasa socială și cu idealurile sale sincere care au costat-o atât de mult, Sașenka reușește să ne cucerească definitiv. - The Spectator Montefiore se dovedește a fi un povestitor inegalabil, cu un stil precis, care te marchează. - Wall Street Journal Multe romane mari s-au scris despre consecințele catastrofale ale utopiilor implementate ca proiect social, despre ideologiile politice și totalitarismele secolului XX, despre puterea lor de seducție, fanatismul, aparenta măreție și capacitate de a inspira și a solidariza masele dar și de a construi o realitate tragică și generatoare de suferință. Fie că au fost alcătuite într-o cheie simbolică, distopică, fie că au îmbrăcat un caracter documentat istoric, reasamblând atmosfera unei epoci, romane precum Ferma animalelor, 1984, Minunată lume nouă, Singur în Berlin, Pentru un sac de oase și multe altele rămân și astăzi înspăimântătoare, veritabile avertismente pentru orice generație care are o încredere mult prea mare în posibila disponibilitate a omului de rând de a renunța la individualitatea sa și la libertatea de alegere. Cea mai convingătoare formula narativă care să reflecte falimentul ideologic al regimurilor totalitare rămâne, cred eu, aceea de a înfățișa contrastul dintre aspirații și realitate, de a arăta, prin mijloace narative faptul că sistemele totalitare sunt în esență canibalistice, că își devorează chiar și adepții devotați, dacă interesele locale (a se înțelege interesele politice ale unor lideri megalomani) o cer. Ideologia devine un pretext care slujește unei ierarhii instalate la putere, pentru care orice amenințare personală (fie ea reală, fie închipuită), orice suspiciune se pedepsește cu o condamnare din oficiu care poate fi înscenată până la capăt. Este formula narativă pe care mizează și romanul uluitor al lui Simon Sebag Montefiore, intitulat Sasenka. O poveste condusă cu fler de roman polițist, centrată pe un mister de familie, pe recuperarea trecutului unei generații decimate de stalinism și comunism (așa cum vor afla cititorii, în mod curios, pentru multe familii din anii 90, din fosta Uniune Sovietică, aflarea adevărului despre părinți, despre frații și rudele împrăștiate de regimul terorii s-a dovedit încă o temă tabu). Segmentat în trei părți, fiecare desfășurându-se într-un alt deceniu al secolului XX, romanul lui Montefiore urmărește ascensiunea și decăderea protagonistei care dă și titlul poveștii. Sașenka, fiica unui baron bogat din Imperiul Țarist, aflat în momentele critice de declin, în apropierea finalului Primului Război Mondial, refuză lumea plictisitoare livrată de pensionul de fete, cu superficialități, dansuri, broderii și decolteuri și se aruncă pasional în luptele subterane conduse de bolșevici. Partizana roșie, încrezătoare în noile forțe ale istoriei care să pună capăt decadenței și polarizării sociale, Sașenka se pune în slujba unchiului său, un colaborator direct al lui Lenin și intră în vizorul poliției secrete țariste, Ohrană, a unui anchetator alături de care va trăi o înșelătoare poveste de dragoste. Sașenka e mândră însă, ca o bolșevică virtuoasă și dedicată să îndure barbariile închisorii și tortura în numele partidului în care crede. A doua parte o surprinde pe aceeași Sasenka, în rolul femeii model a noii orânduiri sovietice, în a doua jumătate a teribililor ani 30, imediat după consumarea uneia dintre succesivile dezlănțuiri ale terorii staliniste. Căsătorită cu un activist înalt din Ministerul de Interne (de fapt din poliția politică), cu doi copii sănătoși și frumoși, o servitoare loială a regimului la un ziar dedicat gospodinelor sovietice, Sașenka pare să aibă viață perfectă (îl are chiar și pe Stalin musafir acasă, care, în eleganța sa animalică combinată cu o prestanță țărănească și o judecată cumpănită, își permite să pară bonom și relaxat). Aparențele sunt însă înșelătoare, iar o aventură cu un scriitor popular o va scoate pe Sasenka din amorțirea rețetată în care s-a obișnuit și o va face să simtă un alt gust al vieții contrar aspirațiilor de partid. Este momentul culminant în care viața cuplului model se prăbușește și brațul ferm al represiunii staliniste se întinde spre a-i scutura chiar și pe cei mai prețuiți și vechi susținători. Intrați în vizorul anchetelor lui Beria, neîndurătorul și înfricoșătorul șef al NKVD-ului, Sașenka și soțul ei își vor vedea credința în noblețea comunismului zguduită de brutalitatea tehnicilor de tortură și presiunilor de mărturisire a unor vine false. Care este motivul prăbușirii lor și a repoziționării lui Stalin față de acest cuplu odată apreciat și cu state vechi în partid, va rămâne să descoperiți, împreună cu personajul din ultima parte a cărții care încearcă să recompună, în arhiva KGB-ului istoria tragică a acestei familii spulberate de forța persecuției. Simon Sebag Montefiore oferă o panoramă de epocă împachetată într-o poveste cu iz detectivist. În fapt, nu este o dozare a suspansului de dragul divertismentului: până aproape de ultima pagină, cititorul va trăi spaima și confuzia Sașenkăi și a soțului acesteia, nefiind clar care este motivul pentru care fidelii comuniști cad în dizgrație și suferă cele mai cumplite torturi. Nu e vorba așadar de o enigmă polițistă care ne stârnește curiozitatea, ci de însuși spiritul vremurilor: confuzia și disperarea în fața unei vinovații de care nu ești convins dar pe care trebuie să o mărturisești (mărturisirea echivalnd de fapt cu o sinucidere lentă). Montefiore ne trece prin decadele secolului XX cu lejeritate dar cât se poate de convingător – de la Sankt Petersburgul din 1916, cufundat într-o beznă arctică și sumbră, în care se simte mirosul de petrol, balega și țigări, ecourile nihilismului, pulberea mâniei muncitorilor disperați, curtea decăzută a țarului, la Moscova anilor 30, inundată de propagandă și scribi secătuiți de inspirație, cu paradele fastuoase și nonpersoanele din beciurile amenințătoare de lângă Kremlin și mai apoi în capitala Rusiei din anii 90, aflată într-o profundă criză de identitate, în care se amestecă asiaticii, americanii, prostituatele și oligarhii. Figuri istorice precum Stalin sau Beria sunt introduse în doze potrivite în poveste, suficient cât să-ți dea senzația de omnipotență și imprevizibilitate (nuanța glasului, ridicarea din sprâncene pot schimba sentința unui condamnat), iar nenumărații ofițeri care se interpun între ei și zidurile pe care le vor descoperi Sașenka și soțul ei desăvârșesc atmosfera apăsătoare. Povestea lui Montefiore este despre povara memoriei, despre o arheologie a unei familii și a adevărului care doare și eliberează în același timp, despre felul în care călăii devin salvatori și prietenii dușmani, despre trecutul capabil să otrăvească prezentul, despre felul în care tăcerea, discreția și paranoia exersate ani de-a rândul ajung să devină coduri de conduită pentru supraviețuitorii totalitarismului. Dincolo de ironia sorții, de faptul că Sașenka ajunge să fie închisă de două ori, de o parte și de alta a baricadei, fără să își schimbe simpatia ideologică, fapt care evidențiază perversitatea astronomică a stalinismului, o rază de optimism străbate, pe undeva, întunecatul și copleșitorul roman al lui Montefiore: într-o lume schingiuită de torționari și executanți orbi ai unui regim imprevizibil și apăsător care distruge caracterele, încurajează oportunismul și ignora loialitatea, câțiva oameni simpli, prin contribuția lor aparent minoră și insignifiantă în a susține urmașii unei familii doborâte de istorie, dovedesc în cele din urmă că iubirea de semeni supraviețuiește chiar și celor mai groaznice vicisitudini, torturi și închisori. Sever Gulea, pentru blog.libris.ro Citește mai puțin...