Dreptul la tacere si la neautoincriminare

Prezența monografie, care înglobează munca de aproximativ un an și jumătate desfășurată în cadrul unui proiect de cercetare postdoctorală la Facultatea de Drept din cadrul din Universității de Vest din Timișoara, a fost gândita ab initio într-o viziune preponderent practică, firul argumentativ fiind construit în jurul deciziilor fundamentale pronunțate în această materie de instanțe prestigioase de la nivel european și internațional, perspectiva de drept comparat fiind singura care poate reliefa în mod autentic profunzimea instituției cercetate, dar și lacunele, viciile și punctele forțe ale reglementării naționale propuse de noul Cod de procedură penală.
Citește tot rezumatul cărții Dreptul la tacere si la neautoincriminare... Prioritar, reperele de drept comparat au vizat atât jurisprudența Curții Supreme americane, cât și a Curții Europene a Drepturilor Omului, nefiind neglijate reglementările principalelor state cu tradiție juridică în recunoașterea dreptului la tăcere și la neautoincriminare, dându-se posibilitatea cititorului nu doar de a lua cunoștință de acestea, dar și de a urmări, comparativ, realitățile actuale din sisteme procesual penale cu filosofii substanțial diferite. De asemenea, sunt aduse în atenția cititorului și principalele surse bibliografice internaționale în această materie, fiind puse în discuție opiniile controversate exprimate asupra unora dintre problemele generate în procesul de corectă interpretare și aplicare a dreptului la tăcere și la neautoincriminare. Față de vastitatea temei, prezența lucrare poate constitui un semnificativ pas înainte în cercetarea acestei instituții juridice în doctrina noastră post-decembristă, prea puțin preocupată de analiza de detaliu a acestei instituții de prim rang în contemporaneitatea procedurii penale.