Luxul indiferentei

„Luxul indiferenței nu este, la Dorin Tudoran, o determinare a poziției ființei sale în lume. Ci un titlu de noblețe și un privilegiu pe care și le-a câștigat, la senectute, eroic, în lungile și austerele, extenuantele lui războaie pentru demnitate, libertate și adevăr, atât în propria lui Casă, cât și în Cetate.
Citește tot rezumatul cărții Luxul indiferentei... Luxul indiferenței lui Dorin Tudoran nu semnifică moleșeala aurită a nobilului izolat în castelul său, ci blazonul de pe scutul însângerat al cavalerului care a supraviețuit unei cruciade.” Vasile Gogea * * * „La fel ca în anii ’70, când poetul Dorin Tudoran a pornit, de unul singur, o luptă fără sorți de izbândă cu regimul, de pe urma căreia avea să ajungă în exil, după o grevă a foamei care era să-l coste viața, și acum Tudoran e singur. Nu cauta alianțe tactice și nici nu se bizuie pe eventualii amici de idei, din cauză că detestă corurile intelectuale ale parerologilor basiști, care i se par jalnice și, mai ales, opuse ideii de intelectual independent, la fel cum are o părere la fel de proastă și despre parerologii de orientare pontistă. Singura lui slăbiciune, care-l face să-și păstreze o undă de optimism, e țara lui, din care a plecat în exil, fiindcă atunci nu voia s-o vadă pradă a mafiotismului ceaușist, iar azi nu acceptă s-o vadă victima prăduită a noilor mafii politice.” Cristian Teodorescu, Cațavencii, 6 iulie 2015