Scriitor, jurnalist și scenarist, Răsvan Popescu este autorul a numeroase volume de proză și memoria-listică: Subomul (1991); Omul cu cioc și gheare (1994); Prea târziu (1996); Purtătorul de Cuvânt (2002); Femeia visurilor (2004); Niște ciori vopsite-n roșu (2006); Război în bucătărie (2001); Cutia cu maimuțe (2013), dar și al unor scenarii de film: Prea târziu (1996, regia Lucian Pintilie); Terminus paradis (1998, scenariu semnat în colaborare cu Radu Aldulescu, regia Lucian Pintilie); Faimosul paparazzo (1999, regia Nicolae Mărgineanu); Război în bucătărie (2001, regia Marius Theodor Barna); Noro (2003, regia Radu Gabrea); Femeia visurilor (2005, regia Dan Piță), Ceva bun de la viață (2011, Dan Piță).
Cu Oameni care nu contează, Răsvan Popescu ne propune un roman al chipurilor și vocilor ce-și caută, cu o tulbure nerăbdare, locul într-o lume din ce în ce mai lipsită de coerență, o lume neîngăduitoare, ieșită din Istorie. Pentru eroii lui Răsvan Popescu - Artan, Gămălie, Marfă, Viermanosu etc. - este o istorie care se scrie, ingrat, totdeauna cu aia, rezervata lor și celor asemeni lor, oameni mărunți, prinși în cel mai adânc și irezolvabil anonimat, strânși în arcanele unui eon al destinelor frante și aspirațiilor ce nu-și mai ating împlinirea. Dar este o istorie adevărată și profundă, deși crudă, căci anonimatul nu exclude nici eroismul, nici suferința. Romanul acesta îl readuce pe Răsvan Popescu în prim-planul literaturii de azi.
