Viața și începuturile literare
Răsvan Popescu, născut la 31 mai 1962 la București, este scriitor, jurnalist și scenarist. Opera sa cuprinde romane, povestiri, jurnal, publicistică și poezie. Literatura și cinematografia se întâlnesc frecvent în activitatea lui, prin povești care urmăresc vulnerabilitatea oamenilor și încercarea lor de a-și găsi locul într-o societate în schimbare.
A absolvit Facultatea de Geologie și Geofizică a Universității din București și a lucrat în minele din Valea Jiului. Această experiență a contribuit la geneza romanului Prea târziu. După 1989 s-a orientat spre jurnalism, colaborând cu săptămânalul Expres, BBC și Televiziunea Română. A ocupat și funcții de comunicare publică, iar între 2007 și 2012 a fost președinte al Consiliului Național al Audiovizualului.
Proză și cinematografie
A debutat în volum cu povestirile Subomul (1991). Au urmat Omul cu cioc și gheare (1994), Prea târziu (1996) și alte scrieri care au circulat și în adaptări cinematografice. Filmul Prea târziu, regizat de Lucian Pintilie, a fost selecționat la Cannes în 1996.
Ca scenarist, a colaborat la Terminus paradis, realizat de Lucian Pintilie și distins cu Marele Premiu al Juriului la Veneția în 1998. Activitatea pentru film a continuat prin colaborări cu Nicolae Mărgineanu, Radu Gabrea și Dan Pița. Această latură a creației poate fi urmărită alături de cărți, prin trecerea dintre construcția literară și imaginea cinematografică.
Romanul Oameni care nu contează, apărut în 2015, urmărește personaje marginalizate care caută o șansă în afara țării. Munca, migrația și presiunea supraviețuirii conturează o lume în care dorința de a reuși se lovește de dificultatea de a aparține unui loc.
Jurnal, poezie și lecturi de început
Jurnalul și poezia deschid alte perspective asupra autorului. Purtătorul de cuvânt a apărut în 2002, iar Omul orchestră. Un jurnal altfel propune o altă formulă diaristică. Volumele Protestul brazilor de Crăciun și Antiage aparțin direcției poetice, al doilea reunind poeme narative.
Pentru început, Oameni care nu contează oferă acces la preocuparea pentru destine aflate la marginea societății. Cititorii interesați de raportul dintre film și literatură pot continua cu Prea târziu, iar jurnalul și poemele pot completa lectura printr-un registru mai apropiat de reflecția personală.