Miss Peregrine vol.2 - Orasul pustiu

3 septembrie 1940 este ziua în care zece copii deosebiți încearcă să se salveze de o armată de monștri. Miss Peregrine este singura care îi poate ajuta, dar ea este captivă în corpul unei păsări.
Citește tot rezumatul cărții Miss Peregrine vol.2 - Orasul pustiu... Extraordinară aventură începută în volumul anterior din seria Miss Peregrine continuă într-o călătorie plină de neprevăzut pentru Jacob Portman și noii săi prieteni. Fără altă soluție, copiii pornesc către Londra, orașul în care s-ar putea afla singura lor salvare, sperând să găsească acolo leacul care să o vindece pe Miss Peregrine. Pe străzile distruse, cu ferestrele clădirilor întunecate ca niște ochi fără vedere, pericolul pândește la fiecare colț. Ca un adevărat magician, Ransom Riggs se folosește și de această dată de fotografii vechi, care completează și pun în valoare fascinanta poveste a copiilor deosebiți. Noii cititori ai acestei serii vor descoperi Orașul pustiu cu bucurie. Pentru fanii primului volum va fi o comoară. Există un singur neajuns: așteptarea cu sufletul la gură a celui de-al treilea volum pentru a afla ce se va alege de Jacob și prietenii lui deosebiți. - School Library Journal Fragment din romanul "Miss Peregrine vol.2 - Orașul pustiu" de Ransom Riggs "Nu-mi venea să cred că rostisem acele cuvinte, dar de îndată ce le-am scos pe gură, am simțit că erau adevărate și ecoul lor răsună înăuntrul meu, limpede, ca un clopoțel. Mă aflam acolo dintr-un motiv. Ceva îmi spunea că sunt menit să fac ceva, nu doar să fiu - și în niciun caz să fug sau să mă ascund sau să mă dau bătut de îndată ce situația părea înfricoșătoare sau imposibil de rezolvat. — Aveam impresia că nu crezi în destin, zise Emma cercetându-mă cu scepticism. Nu, nu credeam cu adevărat, dar nu prea știam cum să-i explic cu precizie în ce credeam. M-am gândit la poveștile pe care mi le spunea bunicul. Erau pline de minuni și de aventuri, dar se mai ascundea ceva în ele - un fel de recunotă trainică. În copilărie, eram mai atent la insula magică și la copiii deosebiți cu puteri magice descrise de bunicul Portman, dar poveștile lui se concentrau, de fapt, pe Miss Peregrine și felul în care l-a ajutat când a avut nevoie. Când a ajuns în Țara Galilor, bunicul era un băiat speriat care nu vorbea galeza, un băiat urmărit de doi monștri: unul care avea să-i omoare aproape toată familia și unul grotesc, ca un personaj de desene animate, pe care nu-1 vedea decât el și despre care probabil își închipuia c-a apărut direct din coșmarurile lui. Miss Peregrine îl ascunsese, îi oferise un adăpost, un cămin, și-l ajutase să descopere cine era cu adevărat - i-a salvat viața și, făcând asta, a făcut posibilă nașterea tatălui meu și a mea. Părinții mei m-au conceput, m-au crescut și m-au iubit și pentru asta le eram dator. Dar nu m-aș fi născut dacă Miss Peregrine n-ar fi fost mărinimoasă și generoasă cu bunicul meu. Începeam să cred că ajunsesem acolo ca să răsplătesc acea generozitate – datoria mea, a tatălui meu și a bunicului meu. Am încercat să explic toate astea cum am putut mai bine. — Nu e vorba de destin, am spus, dar chiar cred că în univers există un echilibru și, uneori, niște forțe despre care n-avem habar pot să intervină și să încline balanța în favoarea noastră. Miss Peregrine l-a salvat pe bunicul meu – și eu am venit aici ca s-o salvez pe ea. Emma miji ochii și dădu încet din cap. Nu-mi dădeam seama dacă era de acord cu mine sau dacă se gândea la un fel politicos de a-mi spune că mi-am pierdut mințile. Apoi m-a îmbrățișat. Nu trebuia să-i mai explic nimic. Înțelesese. Și ea îi datora viața lui Miss Peregrine. " Citește mai puțin...