2CD Cele 7 obisnuinte ale persoanelor extraordinar de eficace

„Cele 7 obișnuințe ale persoanelor extraordinar de eficace” (The 7 habits of highly effective people), un nou audiobook de dezvoltare personală disponibil la editura ACT și Politon, vine cu o abordare diferită asupra eficienței și a obținerii rezultatelor dorite prin adoptarea unor principii pe care el le consideră universal valabile.  „Cele 7 obișnuințe ale persoanelor extraordinar de eficace” prezintă inițial conceptul schimbării de paradigmă și ajută cititorii să înțeleagă că există perspective diferite pe care oamenii le adoptă pentru a observa același lucruri.
Citește tot rezumatul cărții 2CD Cele 7 obisnuinte ale persoanelor extraordinar de eficace... Cele 7 obișnuințe sunt: fii proactiv, pornește la drum cu finalul în minte, prioritizează eficient, gândește în termeni de win-win, încearcă să fii înțeles și apoi să înțelegi, căută sinergiile și ascute fierăstrăul. Lumea s-a schimbat dramatic de când a fost publicată pentru prima oară Cele 7 Obișnuințe ale persoanelor extraordinar de eficiente. Viața este mai complexă, mai stresantă și mai solicitantă. Am trecut de la Era Industrială la Era Lucrătorului cu Informații/Cunoștințe, cu toate consecințele ei profunde. Ne confruntăm cu provocări și probleme în viețile noastre personale, în familiile și în organizațiile noastre, de neimaginat în urmă cu zece sau douăzeci de ani. Aceste provocări nu sunt doar de un tip nou sau de o altă amploare, ci au o natură diferită în ansamblul lor. "Aceste schimbări tumultoase din societate și modificările răsunătoare de pe piața globală digitalizată dau naștere unei întrebări foarte importante – una care-mi este adresată destul de des: „Mai sunt relevante astăzi cele 7 Obișnuințe ale persoanelor extraordinar de eficiente?” și, până la urmă: „Vor fi ele relevante peste zece, douăzeci, cincizeci, o sută de ani?” Răspunsul meu este acesta: cu cât schimbarea este mai mare și provocările noastre mai dificile, cu atât devin mai relevante obișnuințele. Motivul: problemele și suferința noastră sunt universale și în creștere, iar soluțiile la probleme sunt și vor fi întotdeauna bazate pe principii universale, eterne, evidente de la sine, comune fiecărei societăți ce a dăinuit și a prosperat de-a lungul istoriei. Nu le-am inventat eu și nu îmi asum niciun merit pentru ele. Doar le-am identificat și le-am organizat într-un cadru secvențial. Una dintre cele mai profunde învățături din viața mea este aceasta: dacă dorești să-ți realizezi cele mai înalte aspirații și să-ți depășești cele mai mari provocări, identifică și aplică principiul său legea naturală care guvernează rezultatele pe care le urmărești. Felul în care aplicăm un principiu va varia foarte mult și va fi determinat de puterile, creativitatea și talentele noastre unice, dar, în cele din urmă, succesul în orice întreprindere derivă întotdeauna din a acționa în armonie cu principiile de care este legat succesul. Mulți oameni nu gândesc așa, cel puțin la nivel conștient. De fapt, vei descoperi într-o măsură tot mai mare ca soluțiile bazate pe principii sunt într-un contrast puternic cu practicile și modurile de gândire comune din cultura noastră populară. Permite-mi să ilustrez acest contrast cu câteva dintre cele mai comune provocări umane cu care ne confruntăm. Teama și insecuritate. Foarte mulți oameni sunt cuprinși astăzi de un sentiment de teamă. Se tem pentru viitor. Se simt vulnerabili la locul de muncă. Se tem să nu-și piardă slujbele și posibilitatea de a se îngriji de familiile lor. Această vulnerabilitate hrănește adesea resemnarea cu o viață lipsită de riscuri și co-dependență față de alții, la muncă și acasă. Răspunsul obișnuit al culturii noastre la această problemă este acela de a deveni din ce în ce mai independent. „Mă voi concentra pe «mine și ce este al meu». Îmi voi face meseria, și o voi face bine, și mă voi dedica bucuriilor mele adevărate din afara serviciului”. Independența este o valoare și o realizare importantă, chiar vitală. Problema este că noi trăim într-o realitate interdependență și cele mai importante realizări ale noastre cer abilitați tipice interdependenței, ce trec dincolo de abilitățile noastre prezente.  „Vreau acum”. Oamenii doresc lucruri și le doresc acum. „Vreau bani. Vreau o casă frumoasă și mare, o mașină frumoasă, cel mai mare și cel mai bun centru de distracții. Vreau toate astea și le merit”. Deși societatea de astăzi a „cardului de credit” facilitează acest „ia acum și plătești mai târziu”, realitățile economice se manifestă în cele din urmă, și ni se amintește, uneori în mod dureros, că achizițiile noastre nu pot depăși capacitatea curentă de a produce. A pretinde altceva este nesustenabil. Dobânzile sunt nemiloase și nu iartă. Nici dacă muncești din greu nu este de-ajuns. Odată cu ritmul amețitor al schimbărilor tehnologice și al competiției în ascensiune, determinate de globalizarea piețelor și a tehnologiei, trebuie nu doar să fim educați, ci să ne și reeducăm permanent și să ne reinventăm pe noi înșine. Trebuie să ne dezvoltăm mințile și să investim în permanență în dezvoltarea competențelor noastre și să le ascuțim, evitând ca acestea să se învechească. La muncă, șefii pretind rezultate, și pe bună dreptate. Competiția este aprigă, iar în joc este supraviețuirea. Nevoia de a produce astăzi este realitatea zilei de astăzi și reprezintă necesitatea de capital, însă adevărata mantră a succesului este sustenabilitatea și creșterea. Poate că ești în stare să-ți atingi țintele trimestriale, dar adevărata întrebare este: faci investițiile necesare care vor susține și vor crește acest succes peste un an, cinci și zece ani de-acum încolo? Cultura noastră și Wall Street-ul țipă după rezultate astăzi. Dar principiul echilibrării nevoii, pentru a satisface cererile zilei de astăzi cu nevoia de a investi în capacitățile ce vor produce succesul de mâine, este de neocolit. Același lucru este valabil pentru sănătatea ta, căsătoria ta, relațiile de familie și nevoile comunității tale. Învinuire și victimizare. Oriunde găsești o problemă, de obicei găsești și degetul ațintit care învinuiește. Societatea este dependenta să o facă pe victimă. „Dacă șeful meu n-ar mai fi un idiot care vrea să controleze totul… Dacă nu m-aș fi născut atât de sărac… Dacă aș trăi într-un loc mai bun… Dacă n-aș fi moștenit un astfel de temperament de la tata… Dacă copiii mei n-ar fi atât de rebeli… Dacă celălalt departament nu ar încurca tot timpul comenzile… Dacă nu am fi fost într-o industrie cu un asemenea declin… Citește mai puțin...