Lucrarea Proiectarea didactică în învățământul preșcolar se autopropune ca un instrument de lucru alternativ pentru educatoare, ca un ghid pentru practica educațională inovatoare, în acord cu principiile proiectării și organizării curriculare a învățării.
În ultimii 10 ani se încearcă promovarea unui învățământ centrat pe aspectul formativ al procesului didactic (competente, capacități, comportamente, atitudini valori), dar experiența ne-a dovedit că prea mulți slijitori ai școlii nu și-au clarificat încă noțiunile și conceptele cu care se operează în pedagogia reformei. Avizată MEC. Integrarea efectivă a grădiniței în sistemul școlar presupune realizarea unei legături funcționale de continuitate între activitatea din grădiniță și prima clasă a școlii primare. Această implică analiza atentă a principalelor componente ale procesului educațional din cele două trepte de învățământ: obiective psiho-pedagogice, conținuturi, strategii didactice, metode și procedee, mijloace didactice, forme de organizare, relația pedagogică, evaluare. Pentru rezolvarea științifică a raportului de continuitate dintre educația preșcolară și cea școlară, pentru ameliorarea eventualelor discontinuități și trecerea cu ușurință a 'pragului afectiv' dintre grădiniță și școală, este necesară o cunoaștere riguroasă a particularităților vârstei cu care se lucrează, dar și a vârstelor vecine pentru a se ști de unde este luat copilul și unde trebuie dus. Această rezultă din interacțiunea dintre dezvoltare și învățare în cadrul procesului didactic care trebuie să anticipeze dezvoltarea psihică, să vizeze întotdeauna un nivel imediat superior al funcțiilor psihice - zona proximei dezvoltări. Din această perspectivă cerințele debutului învățământului primar trebuie să coincidă cu finalitățile învățământului preșcolar, ceea ce impune o viziune pedagogică unitară a educatorilor din cele două trepte de învățământ vecine (vezi Niculescu R., M., Pedagogie preșcolară, 1995, p.100-120). Este important ca factorii educaționali din grădinița să conștientizeze necesitatea asimilării și promovării în practică a unor norme metodologice, științifice, psihopedagogice de elaborare și desfășurare a programului educativ consacrat realizării efective a maturizării intelectuale și socio-relaționale a copilului candidat la activitatea de tip școlar. În ultimii 10 ani se încearcă promovarea unui învățământ centrat pe aspectul formativ al procesului didactic (competente, capacități, comportamente, atitudini, valori), dar experiența ne-a dovedit că prea mulți slujitori ai școlii nu și-au clarificat încă noțiunile și conceptele cu care se operează în pedagogia reformei. Problematica implicată în actul proiectării, organizării și desfășurării activității didactice din grădinița rămâne în continuare un labirint greu de descifrat pentru simplul fapt că nu reușim să transferăm teoria în practică și să hrănim ipotezele teoretice cu argumente rezultate din practică. Lucrarea constituie etapa finală a unui studiu început din anul 1995, ce oferă o alternativă coerentă din punct de vedere psihopedagogic, prin posibilitatea urmăririi etapelor de formare a competențelor, capacităților, comportamentelor, atitudinilor pe parcursul unei unități instrucționale (capitol, temă), a unui ansamblu disciplinar (arie curriculară) și domeniu de cunoaștere (domeniul de referință al științelor și artelor: limba și literatură, matematică, biologie, științe sociale, muzica, arte plastice etc.) Modelul curricular de proiectare centrat pe competențe, priceperi, deprinderi, abilitați, reprezintă un algoritm de ordonare și sistematizare a unităților de învățare (obiectiv de referință + unitate de conținut) într-o succesiune ce ține de logica internă a științelor și a psihopedagogiei, lăsând libertate deplină cadrului didactic să-și aleagă strategia didactică (euristică, algoritmică, experimental faptica, bazată pe joc). Unitățile de conținut sunt organizate integrat cu posibilitatea realizării legăturilor interdisciplinare între arii curriculare și disciplinedidactice. Ordonarea lor într-un algoritm logic trebuie înțeleasă ca o strategie de descifrare și decodificare a conținuturilor învățării - problematulbure la ora actuală în învățământul preșcolar. Proiectul algoritmizat nu trebuie înțeles ca o modalitate de încorsetare a spititului creator al educatoarei, ci, mai degrabă, ca oposibilitate de disciplinare a acesteia. Acesta oferă instrumente ce pot fi utile actului creator prin combinatorica originală a unor algoritmi pentrucă, înțelegerea unui material cognitiv presupune aplicarea unor algoritmi operaționali ai gândirii convergente care ordonează materialul, îi pătrundesensurile și creează câmp de manifestare a gândirii divergente, creative. Structura algoritmizată a proiectului dă posibilitatea stabilirii unei relații de interdependență între componentele procesului didactic: obiective, conținuturi, strategii, evaluare și reglării unor disfuncții ce apar în procesul didactic prin activități compensatorii, recuperatorii sau dedezvoltare (proiectate și desfășurate în partea I, a III-a și a IV-a a programului). Noțiunile și categoriile științifice utilizate în cadrul 'Unităților de conținut' se adresează educatoarei, NU copilului. Pentru copil este 'Subiectul ludic', conținuturile științifice fiind prelucrate, adaptate și tratate intuitiv în activitatea de predare/învățare. În coloana'Subiectul ludic s-a proiectat o ofertă mai mare decât numărul de activități obligatorii din Proiectul anual, lăsând posibilitatea educatoarei să aleagă subiectul care se potrivește grupei și să stabilească raporturi interdisciplinare între discipline și arii curriculare. Activitățile de învățare sunt orientative, educatoarea are libertatea deplină să-și aleagă strategia didactică ce o reprezintă și în raport de resursele umane și materiale de care dispune unitatea de învățământ. Oricum, nu trebuie să se renunțe la strategia bazată pe joc. Dacă există opinii divergente, acestea sunt bine venite pentru a dezvolta un dialog benefic tuturor celor care doresc să inițieze dezbateri pe tema proiectării.
