Greu este a vorbi ori a scrie despre Eminescu, cel peste fire, cel peste poate fi multiplu în unul. Comențătorii sunt ispitiți să se oprească asupratraditionalistului, romanticului, pesimistului, fatalistului, teoreticianului politic, povestitorului, ziaristului, filozofului, economistului, poetului lirico-erotic, poetului nostalgic, poetului cosmogoniei, prietenului de nădejde al naturii, poetul polemic.
Le reține atenția elementul biografic, ori numai aportul poeziei populare, ori legătura cu poeții și culturile străine, ori muzicalitatea versurilor, ori revoluționarea vechiului vocabular și originălitatea temelor tratate, ori miracolul realizării comuniunii dintre basm și cugetarea înaltă. E treaba cinstită, utilă și de profunzime. Dar, negreșit, parțială, iscoditoare numai a uneia, ori a câtorva fațete, telescop îndreptat asupra unui fragment de bolta cerească, alteori migală microscopică. E acu-mulare de material, cercetare, foraj și pregătire. Cunoașterea unui poet ține de alte zodii și presupune alte periple, călătorii în țări de negură și incandescență e lucrare de sinteză, de sintetizare a unei personalități (în cel mai dramatic înțeles al termenului), a unei Opere (în deplina ei tainică și cumplită rotunjime, mai mult chiar înțeles de către Umberto Eco), e Aventură și îndrăgostire neiertătoare, credincioșie neintermitentă.