La începutul secolului trecut, C.G. Jung inventă termenul de complex. De atunci știm ce ne bântuie în diferite chipuri, adesea în pofida eforturilor de a ține situația sub control. Puțini știu, dar termenul complex a fost preluat de Freud de la Jung, fiind inclus apoi în sintagme devenite între timp celebre, cum ar fi „complexul Oedip".
Sunt complexele atât de distructive pe cât am învățat să ne temem de ele? Sau poate, inversând polaritatea, devin mai degrabă utile? Putem să evoluăm luminând ceea ce este ascuns în complexe? Adesea ideile care au schimbat fața lumii au pornit din acel profund mister necunoscut din noi înșine. în această incursiune în misterul vieții interioare, Jung a reușit să descopere fața luminoasă și creatoare a omului, destinul fiecăruia dintre noi. Fragment: " Instrumentul de cercetare: Experimentul asociativ-verbal Jung dezvoltă treptat o listă de 100 de cuvinte (inițial 400 experimentate), neutre din perspectiva încărcăturii emoționale, amestecate, pe care le prezintă atât pacienților, cât și persoanelor din grupul de control (normali). Notează atent răspunsurile și descoperă o serie de tipuri de reacții, care vor deveni indicii de interpretare: timpul de reacție prelungit, răspunsuri neașteptate, perseverarea erorilor în reamintirea răspunsului etc. Toate se constituie ca dovezi pentru existență, sub suprafața conștiinței, a acelorași complexe proiectate dramatic de vară sa, Helene Preiswerk. Dovezile sunt replicabile și vor stabiliza științific existența complexelor încărcate emoțional. Uneori, experimentul asociativ verbal îi provoacă subiectului răspunsuri care pun în pericol întreaga procedură, pentru că sunt deosebit de încărcate emoțional. După ani, în 1934 (la vârsta de 59 de ani), în lucrarea O revedere a teoriei complexului (CW 8, 92-104), Jung scrie: „...s-a descoperit cu aceste prilejuri ca scopul la care țintea metodă, respectiv stabilirea vitezei medii de reacție și calitățile acestor reacții, era un rezultat relativ subsidiar în comparație cu felul în care metodă era pertur-bată de comportamentul autonom al psihicului... Cu acest prilej descoperit complexele încărcate emoțional care au fost înregistrate până atunci întotdeauna ca erori de reacție". Complexele sunt entități psihice inconștiente care interferează cu funcționarea conștientă. Această descoperire îi aduce lui Jung recunoașterea în lumea științifică. Datele din lucrările timpurii ale lui Jung, trimise de Jung lui Freud, atrag atenția acestuia din urmă pentru că, spre deosebire de interpretările din Psihopatologia vieții cotidiene, ele conțin dovezi empirice, experimentale și clinice despre existența vieții psihice i nconștiente. Inițial, Freud le consideră colaborări independente Ia teoria sa psihanalitică. Adoptă chiar termenul de complex psihic. Ulterior, după ruperea de Jung, renunță la termenul de complex în favoarea propriului său termen, conflict. Nu a renunțat însă la ter-menul deja răspândit, „complexul Oedip". În lucrarea din 1906, Asociații, vis și simptom isteric (CW 2), Jung arată că răspunsurile la testul asociativ pot fi corelate cu materia-lul din vis. Materialul visului dă substanță și caracter scheletului gol al complexului, pe măsură ce acestea intră în mișcare și interacționează, și astfel devine vizibil ceea ce se petrece în interiorul psihicului. Faptul că psihicul este în mod real structurat în forma complexelor și faptul că această structură este accesibilă observării în vise devin idei fundamentale pentru ideile de maturitate ale lui Jung asupra naturii bazale a nevrozelor. "
