Basme de suflet care vor înveseli serile copiilor, bunicilor, părinților. Din cuprins: Căruța diavolului; Alungarea duhului; Seceră de argint; Floarea puștiului; Hoțul de curcubee; Marea căutare; Balaurul apelor; Lacrimile zânei; Zâna viselor; Fără iubire nimic nu e; Împăratul oglinzilor; Feciorul vrăjitoarei; Cheia de aur; Roata Olarului; Povestea dânsului; Obârșia vieții; Puiul de urs; Semnul veșniciei; Sulița zmeului; Iertarea nesupunerii; Diavolul păcălit; Balaurul cu o Mie de picioare; Cutia cu minciuni Fragment: “Şi uite așa, zice povestea, cei doi s-au întâlnit ca din întâmplare zile de-a rândul, dar fata era că argintul viu și împăratul n-o putea dibui de nici un fel ca pasămite, când îi era lumea mai dragă, se făcea nevăzută.
După o vreme cei doi se îndrăgiseră de-a binelea, nemaiputându-și luă gândul unul de la altul însă fata părea a fi de nefermecat, dispărând de câte ori împăratul voia a-i spune ce avea pe suflet. Când se culcau însă, somnul le zădărnicea gândul de iubire și asta necăjea tare mult atât pe împărat, cât și pe față că, pasămite, ei voiau ca nici noaptea să nu le hotărnicească dragostea. Într-una din nopți, neizbutind a pune geana pe geana, de dorul lui, fata a ridicat ochii spre cerul picurat cu stele și a spus în șoaptă: - Doamne, fă o minune pentru a-l putea avea în suflet și în gând pe cel drag, chiar și atunci când dorm! Și s-a rugat ea și s-a tot rugat, până ce, în miez de noapte, ruga a ajuns la urechile bunului Dumnezeu. - Ia vezi ce vrea fătucă, Sfinte Petre. A spus Atotputernicul. - Pare-se că ar vrea să-l vadă pe cel îndrăgit până și-n somn, Doamne... - Da' asta nu se poate, că darul de-a visa îmi e dat numai mie! - Ştiu, Doamne, dar ce e mai minunat pe Pământ decât dragostea dintre oameni?! - Dreptu-i, Sfinte Petre, însă îmi e că de-i voi milui cu harul visului, se vor ridica împotrivă-mi... - Nu-ți face griji, Doamne, că întotdeauna voia Ta va fi biruitoare! (Zâna viselor)”
