Presiunea "termenelor" de la serviciu, munca nesatisfăcătoare în echipă, proasta gestionare a timpului său lipsa de apreciere din partea superiorilor sunt doar o parte dintre motivele pentru care tot mai mulți angajați se plâng că suferă de "epuizare profesională" sau "burnout".
Recunoscând că o parte din soluții ar putea veni pe cale instituțională, prezența carte oferă angajaților 25 de măsuri eficiente și ușor de aplicat pentru o profilaxie, la nivel individual, a epuizării cronice. Practicabile oricând (în pauza de masă sau în drum spre casă) și în orice condiții, tehnicile de prevenție a burnouțului includ îndrumări privind atenuarea tendințelor perfecționiste, renegocierea relațiilor de serviciu, ritmarea timpului, claritatea în gândire și centrarea pe un singur scop și relaxarea meditativă de tip mindfulness. Jorg Fengler este psihoterapeut și formator-supervizor la Institutul de Psihologie Aplicată din Bonn. A scris cărți despre adictii, dinamici de grup și organizații disfuncționale. Fragment: “EXERCIȚIUL 16: CLARIFICAREA GÂNDURILOR Verificați, vă rog, care dintre aceste moduri de a proceda le-ați recomanda unei alte persoane - și de ce. 1. Uneori ajută doar să faci ordine pe birou. Pe el se află adesea numeroși factori de distragere. 2. Unii oameni se ridică în picioare și își rostesc gândurile cu mult succes în timp ce se plimba prin birou încolo și încoace. 3. Alții folosesc în plus o foaie de hârtie sau un flipchart, pentru a-și transforma gândurile într-un plan și într-o schiță de lucru. 4. Iar alții beau ceai sau sucuri, sau fac o mică plimbare pentru a le veni idei noi. Apoi este bine ca în timpul pauzei să nu-și distragă atenția, ci să continue să lucreze în plan mental la același subiect. 5. Unii oameni își iau o mică pauză de somn sau de odihnă fără un scop practic, trăind astfel experiența că gândurile se ordonează complet de la sine (!) sau chiar apare o soluție la problema actuală - de asemenea, complet de la sine. Învățăm devreme să deosebim lucrurile și să le înzestrăm cu noțiuni care ne facilitează permanent diferențierea: cal sau măgar, da sau nu, iubire sau ura, negru sau alb, corect sau greșit. Asemenea diferențieri ne facilitează orientarea noastră în lume în multe domenii. Însă, adesea, ele se dovedesc a fi înșelătoare sau false: între alb și negru există nuanțe de gri, între cal și măgar există catârul. Pe lângă iubire și ura cunoaștem, de asemenea, sentimentul contradictoriu care oscilează între ură și iubire, iar unele răspunsuri sunt corecte într-o anumită situație și greșite într-o altă situație. Așadar, gândirea dihotomică, dacă nu creează ordine, ne impune cu ușurință cătușe mentale. Tonurile și tranzițiile, inflexiunile și nuanțele pe care le mai conține viața pe lângă una sau alta sunt trecute cu vederea. Adesea, gândirea și, probabil, și acțiunile noastre sunt, astfel, simplificate în mod nejustificabil. Nu ne mai vin în minte răspunsuri diferențiate la provocările vieții.”
