Limbajul, ca funcție psihică specific umană, se află la confluența mai multor discipline, printre care filosofia, psihologia, neurobiologia, psihopedagogia specială, logopedia. Tulburările sale, fie că sunt de natură organică, funcțională sau psihologică, restrâng capacitatea de comunicare a individului și, implicit, viața lui socială, locul său în lume.
În cartea de față, pornind de la modelele explicative ale tulburărilor de limbaj și prezentând metode de evaluare și intervenție a căror eficacitate a fost demonstrată științific, autoarea realizează o deschidere spre tulburările emoționale, comportamentale, de învățare și nu numai, încadrându-le în contextul mai larg al mentalului uman. Propunând direcții concrete de evaluare și intervenție în cazul unor tulburări ale limbajului precum dislalia, bâlbâială, rinolalia, disărtria, afazia, tulburările de voce, întârzierea în dezvoltarea limbajului, această carte are o importanță latură practică, îmbogățind literatura de specialitate printr-un demers inovator și bine-venit. Carolina Bodea Hațegan este conferențiar universitar doctor la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Dintre lucrările publicate menționăm: Proba de evaluare a abilitaților morfologice în limba română. Aplicații psiholingvistice, Fluența verbală. Direcții teoretice și aplicații psihopedagogice (volum coordonat împreună cu Dorina Talaș), Tulburări de voce și vorbire, Abordări structuralist-integrate în terapia tulburărilor de limbaj și comunicare. Fragment: " Tehnicile pe care terapeutul le utilizează în mod direct pentru îmbunătățirea fluenței se bazează pe joc și modelare. Introducerea tehnicii are următoarea structură: — se definește componenta de fluența ce urmează a fi a n nata — ritm lent, rapid, pauză, oprirea ușoară/lină etc.; — se introduc apoi povestea, jocul și jucăriile, care ajută țera utul să materializeze conceptul dorit; — se modelează acel concept prin utilizarea jucăriilor și a powo — se rostesc apoi cuvinte, propoziții și structuri narative plexe pentru a fixa și generaliza conceptul achiziționat. Ritmul lent se modelează prin asemănarea ritmului vorbiri ritmul broscuței țestoase, oprirea și pauzele în vorbire sunt int duse cu ajutorul comparației vorbirii cu mersul autobuzului trebuie să oprească din stație în stație, să pornească și să opre ușor pentru a nu pune în pericol viața pasagerilor, pornirea I i na oprirea lină se pot modela, de asemenea, cu ajutorul avionului trebuie să își ia zborul și să aterizeze ușor pentru a nu agita pașig și pentru a nu se prăbuși. în funcție de interesele copilului ql nivelul de dezvoltare, terapeutul poate identifica alte povesti pot asigura materializarea unei fluențe funcționale în vorbire. Gradual Increase în Length and Complexity of Utteran (Creștere treptată a lungimii și complexității vorbirii) (...) Programul GÎLCU presupune antrenarea și dezvoltarea fluenței verbale. Se începe cu antrenarea enței în citirea unui singur cuvânt, apoi se continuă cu antrend fluenței în citirea a două cuvinte, a 3-6 cuvinte, a 1- 4 propozitl(, unui text pe care să îl citească într-un interval de timp de la 31) secunde la 5 minute și se urmărește atingerea unei bune fluen într-o activitate monologată sau de conversație liberă. Dezvoltare4 graduală a abilităților de citire și vorbire fluentă nu presupune abore darea componentei afective a disfluențelor, dar asigură struel țInt. rea unui program eficient, fapt dovedit printr-o serie de cereeiAr (Bennett, 2006; Shenker, 2005; Thomas, Howell, 2001). • Fluency Rules Program (Programul regulilor fluentei — nyan, Runyan, 1986). Programul propus de cei doi autori pre-une urmărea a șapte reguli care ajută copilul să depășească lhurarea de ritm și fluenta cu care se confruntă. Prima regulă referă la gestionarea ratei vorbirii, copilul trebuie să învețe vorbească cu o rată scăzută. Terapeutul poate utiliza pentru Ilearea acestei reguli metronomul. A doua regulă se referă la Kindirea unor abilitați respiratorii verbale funcționale. A treia la se referă la antrenarea componentelor active ale aparatului articulator (limba, maxilare, buze), cele care prin activitatea conduc la apariția sunetelor. I se demonstrează copilului că gerea ușoară a acestora conduce la apariția sunetelor. A patra la îi atrage copilului atenția asupra faptului că sunetele nu înd de altceva decât de mișcarea componentelor aparatului culator, nefiind necesare alte mișcări ale corpului său o ten-ne exagerată la nivelul unor părți ale corpului. A cincea regulă atenția copilului asupra componentei fluide a limbajului, cu rgere. Pentru aceasta pauzele, blocajele nu sunt necesare, chiar destructurează fluența vorbirii. A șasea regula îi atrage i lului atenția asupra faptului că vocea se produce la nivel de nge, unde nu este nevoie de tensiune pentru a produce vibra-A șaptea regula îi atrage copilului atenția spre nevoia de a arti-a fiecare cuvânt distinct. Se poate folosi exemplul trenului care mai multe vagoane: fiecare cuvânt este un vagon, iar trenul rcurge drumul ușor, la fel și fiecare cuvânt trebuie rostit lin, fluent, ușor, pentru a avea abilitați bune de vorbire. "
