Tratat de psihologia personalitatii

     Tratatul de față propune o abordare exhaustivă asupra personalității, analizând acest concept din perspectiva curentelor semnificative ale psihologiei moderne, dar și din unghiul geneticii și neuroștiințelor, al psihopatologiei și teoriilor organizaționale.
Citește tot rezumatul cărții Tratat de psihologia personalitatii... Tratatul înfățișează în primele capitole teoriile de bază ale personalității: de la psihanaliza, cognitivism și behaviorism la abordarea centrată pe "trăsăturile de personalitate" (incluzând instrumentele Big Five și 16-PF). În continuare, sunt explicate relațiile dintre personalitate și profesie din perspectiva psihologiei organizaționale, cu accent pe leadership, performanță și stresul profesional. După ce sunt explicate pe larg corelațiile dintre anumite trăsături de personalitate cu unele comportamente specifice (de ordin social, sexual, alimentar sau agresiv), tratatul se încheie cu prezentarea celor mai uzitate instrumente standardizate de evaluare a personalității (MMPI, NEO-PI-R etc.). Scris într-un limbaj clar și accesibil, tratatul se adresează nu doar studenților, ci și practicienilor din psihologie, sociologie, educație sau asistență socială.            Fragment:       “Unul dintre cel mai des întâlnite mecanisme de apărare este refularea. Psihanaliștii consideră că refularea este cel mai important mecanism apărare prin care Eul încearcă să transfere conținutul amenințător de nivelul conștiinței la nivelul inconștientului său să mențină conținutul amenințător aflat în inconștient cât mai departe de conștiință. Burger (2007) oferă un exemplu de refulare în care un băiețel ce își surprinde părinții într-o scenă amoroasă, atunci când va fi întrebat despre asta, va spune că nu a văzut nimic. Această negare nu reprezintă o minciună, este mai degrabă încercarea copilului de a uita despre acest eveniment neplăcut prin transferarea conținuturilor aferente acestui eveniment de la nivel conștient la nivel inconștient. Acest mecanism de apărare este specific oricărei persoane deoarece toți oamenii se confruntă cu diferite tipuri de conținut la nivelul inconștientului despre care nu doresc să devină conștienți. Dacă, inițial, refularea pare a fi un mecanism de apărare care funcționează eficient, trebuie spus că are aspectele sale negative. Atunci când acest mecanism de apărare tranferă o cantitate ridicată de gânduri, imagini și sentimente de la nivel conștient la nivel inconștient, Eul este foarte solicitat, astfel încât, în anumite situații, poate rămâne fără energia necesară ce oferă stabilitate emoțională persoanei în cauză. Atunci când Eul unei persoane nu are suficientă energie, de obicei acest lucru duce la formarea unei personalități instabile și dezechilibrate (Burger, 2007).     Un alt mecanism de apărare des întâlnit este reprimarea. Acest mecanism de apărare se referă la încercarea conștientă a persoanei de a îndepărta gândurile negative, aducătoare de anxietate, prin simplul fapt de a nu se gândi la ele, de a le evita pe cât posibil. Ryckman (2008) afirmă ca un exemplu de astfel de comportament este atunci când un elev care se confruntă cu gânduri de natură erotică pentru unul dintre profesorii săi încearcă, pe cât posibil, să nu se gândească la acest aspect, deoarece consideră că este ceva intolerabil ce nu este în concordanță cu ceea ce este corect și moral.” Citește mai puțin...