New Yorkul de altadata

Cele patru nuvele care alcătuiesc acest volum, scrise de autoarea romanului distins cu Premiul Pulitzer Vârsta inocenței, au acțiunea plasată în New Yorkul anilor '40, '50, '60 și '70 ai secolului al XIX-lea, care dintre ele abordând teme cum ar fi infidelitatea, ilegitimitatea, gelozia, sistemul de clasă, precum și condiția femeii în societate.
Citește tot rezumatul cărții New Yorkul de altadata... Fapt de zi înșelător descrie relația furtunoasă dintre un tată dominator și fiul său; în Fața bătrână, fiica nelegitimă a unei tinere femei este adoptată de cea mai bună prietenă a ei — cu rezultate devastatoare; Revelație prezintă reabili-tarea morală a unui tânăr, care este „declanșată" de întâlnirea întâmplătoare cu Walt Whitman; iar Ziva de Anul Nou este o poveste despre o femeie căsătorită suspectată de adulter. New Yorkul de altădată este Edith Wharton la superlativ. „Există doar trei sau patru romancieri americani care pot fi considerați importanți — iar Edith Wharton este unul dintre ei." Gore Vidal „Adevărul e că nici un romancier al vremii noastre [...] nu a fost atât de neîndurător, atât de sarcastic, atât de aspru, cum a fost Edith Wharton când a atacat vulgaritatea și eșecurile societății noastre." Irving Howe Clasici Literă pune laolaltă scriitori ale căror opere reprezintă modele de perfecțiune ale tradiției literare. Cele mai importante, mai provocatoare, mai emotzo-nante, mai revoluționare opere din literatura lumii — cărți care vor continua să fie citite de la o generație la alta. Fragment: "     Focul din camera Deliei mai ardea încă, iar halatul casa se încălzea pe un fotoliu, lângă cămin. Dar ea nici n se dezbrăcă, nici nu se așeză încă. Discuția cu Charlot o umpluse de o mare neliniște.     Rămase câteva momente în picioare, în mijloe camerei, privind în jur. Nimic nu fusese schimbat în mera pe care, încă de pe vremea când fusese mireasă, își propusese să o modernizeze. Toate visurile ei de renova se stinseseră de mult. Un sentiment profund de indiferenttl. o făcuse ca, treptat, să se considere o a treia persoan trăind viața ce-i era sortită altei femei, o femeie cu tot străină de Delia Lovell, acea față plină de viață care venin în casa aceea cu tot felul de planuri și speranțe. Vina, st bine, nu era a soțului ei. Cu puțină îndemânare și puți lingușire, ar fi obținut orice, tot atât de ușor cum reushill să realizeze acel lucru deosebit de important — de a dus copilul orfan sub protecția ei. Adevărul era că, d upă victoria aceea, nimic altceva nu mai meritase vreun efort, De cum o văzuse pentru prima oară pe micuța Tină, întreaga viață a Deliei Ralston fusese zdruncinată, făcând .0 indiferență la orice altceva, în afară bineînțeles de soarta soțului ei și a copiilor. în față nu vedea altceva decât un viitor plin de îndatoriri, pe care și le îndeplinise cu bucurl. și conștiinciozitate. Dar propria ei viață luase sfârșlți se simțea detașată de ea, ca o călugăriță închisă într-o mănăstire.     Schimbarea produsă în ea fusese prea profundă să nu fie remarcată. Ralstonii se mândreau fățiș cu atitudinea conciliantă a dragei de Delia. Fiecare lucru cu care rra ea de acord trecea drept o concesie, iar doctrina lomiliei era întărită prin noile dovezi ale durabilității sale. Acum, privind în jurul ei la litografiile lui Leopold Robert, la daghereotipurile de familie, la mobila din lemn de trandafir și mahon, Delia înțelegea că se uita la pereții propriului ei mormânt. Schimbarea se produsese în ziua în care Charlotte Lovell, ghemuită chiar în acel fotoliu, îi făcuse teribila ottfesiune. Atunci simțise Delia pentru prima oară, cu un de exaltare însoțită de teamă, cum forțele oarbe ale tlestinului bâjbâiau și țipau în adâncul pământului. Dar, În aceeași zi, înțelesese că fusese exclusă dintre ei, sortită ducă viața printre umbre. Viața trecuse pe lângă ea o lăsase cu cei din neamul Ralston.     Foarte bine, atunci! Va face tot ce-i va sta în putință, pentru ea și pentru cei din neamul Ralston. Hotărârea îi fusese imediată și de neclintit; și, timp de aproape două-seci de ani, nu se abătuse de la ea. Doar o singură dată nu Iiisese o adevărată Ralston, ci pur și simplu ea; și se părea ;i doar o dată în viața meritase s-o facă. Nu de dragul lui (;lement Spender — al bietului Clement, căsătorit cu ani în urmă cu o verișoară ștearsă, dar voluntară, care se ținuse tliipă el până la Roma și care, ferecându-1 într-o atmosferă itecruțătoare a vieții de familie, silise orice newyorkez care t ;ilătorea până acolo să-i cumpere tablourile, cu o grimasă tle resemnare. Nu, nu pentru Clem Spender, cu atât mai puțin pentru Charlotte sau chiar pentru Tină; ci doar pentru ea Însăși, pentru ea, Delia Ralston, care de dragul viziunii ce i-a fost refuzată, al vieții ei sacrificate, ar mai trece încă o dată peste barierele impuse de Ralstoni și ar rînde mâinile către lume. " Citește mai puțin...