Notiunile de suflet si Dumnezeu in fiziologie

     După o carieră didactică și științifică cu varii recunoașteri naționale și europene, Paulescu a fost rechiziționat de mitografi dar și de contestatari. Greu sunt identificabile discursuri echilibrate și argumentate din partea unor interpreți care să-i fi citit scrierile savantului cu detașarea necesară.
Citește tot rezumatul cărții Notiunile de suflet si Dumnezeu in fiziologie... Pendulam între etichete: „fondatorul naționalismului creștin", piesa centrală în „sancturarui științei universale", „una dintre cele mai reprezentative figuri ale antisemitismului românesc interbelic", „un inspirator al legislației antisemite cu caracter rasial", „părintele spiritual al mișcării legionare" etc. Conflictul între tratamentul aplicat ideilor paulesciene nu are datele pentru vreun tratat de pace. De aceea vă propunem un armistițiu cultural, în care lectura a trei texte din 1905, lecții de filosofie biologică, să suspende partizanatele în beneficiul istoriei ideilor.      “Cauza primara – adevăratul autor al finalității pe care o constatăm la ființele viețuitoare, […] este Dumnezeu. Prin urmare, omul de știință nu se poate mulțumi să spună: Cred în Dumnezeu, ci trebuie să afirme: știu că Dumnezeu este.” (Nicolae Paulescu)          Fragment:       “Domnilor,      Știință, după cum ați văzut, demonstrează existența sufletului și îi definește principalele atribute. Dar ea nu poate să se oprească din mersul ei înainte. Fiind cunoștință prin cauze, ea trebuie să se întrebe: Care este cauza sufletului? Este evident că sufletele ființelor viețuitoare derivă din acelea ale părinților lor, care sunt, ca să zic așa, cauzele lor imediate. Dar aceste cauze nu pot fi decât cauze secundare, a căror serie nu este nelimitată.     Într-adevăr, viața n-a existat întotdeauna pe pământ, care inițial a fost incandescent. Prin urmare, sufletele au început să existe de la un moment dat. Or, cum în acel moment nu se găseau pe pământ decât materie și energie, și cum este absolut imposibil ca sufletul să fie efectul acestor elemente ale naturii brute, trebuie să conchidem că atunci a avut loc intervenția directă a Cauzei primare.     Rațiunea, sprijinită pe principiul cauzalității („Nimic nu se face fără cauză"), ne conduce, în mod necesar, la noțiunea existenței unei cauze primare a sufletului - noțiune științifică, principiul cauzalității fiind baza științei.     Și notați că această noțiune - care reprezintă mai mult decât o ipoteză, căci ea nu este concluzia unui raționament prin analogie - se impune inteligenței noastre cu o forță irezistibilă, cu atât mai mult cu cât ea dă semna de toate faptele de observație (care, fără dânsa, ar rămâne neexplicate) și nu este în contrazicere cu niciunul dintre ele.     A ști că există o Cauză primară a sufletului nu poate satisface pe omul de știință, care se mai întreabă: Ce este această Cauză primară? Care îi sunt atributele?     Pentru a răspunde la această întrebare, să revenim la faptele de observație, care nu trebuie pierdute niciodată din vedere.     1. Cauza primară nu cade sub simțurile noastre. Ca și sufletul, ea este deci imaterială.” Citește mai puțin...