Cartea de memorii este structurată în 73 de episoade și 15 scrisori. — Fiind iarna, ger mare, povestea maică-mea la mulți ani după aceea, când mă dezbrăcăm și se vedeau oasele pieptului stricate, tat-to, beat acasă, vede trecând pe un oarecine pe drum și...
Hai să se laude: Să vezi ce fecior am! Nici una, nici două, vine-n casă, te înhață așa gol cum erai, te scoate pe frigul cel mare afară și, dându-se la gard, mi te arată acelui trecător pe drum... Ai răcit rău dintr-aceea, te-ai îmbolnăvit și erai să mori... Cum de n-am murit? Ce noroc am avut? Cum de-am scăpat cu zile?... Asta a fost prima cumpănă în viața mea. Mi-a venit de la tatăl meu, de la Vasile. Asta ar fi una din isprăvile lui, de-acum familist fiind și tată. Atâtea urmau să vină! Vladimir BEȘLEAGĂ Fragment: " Episodul nr.51 Câteva momente memorabile, care mă privesc personal. în primăvara lui 1942, de 10 (zece) mai, a avut loc în centrul satului Mălăiești o mare serbare. S-a jucat Hora Unirii. Am jucat și eu, alături de mulți alți tineri, copii, învățători, elevi... Păcat că nu am reținut mai mult decât acea Mare Horă, care se mișcă precum o roată uriașă în glasul muzicii de fanfară. Era plin înțesat de lume maidanul din centrul satului. Tot în acel an, dar iarna, poate În decembrie, știu că era frig, m-a trimis mama în locul ei la biserică la botezul băiatului nou-născut al Panaghiei lui Alexandru Marian, de peste drum de noi, când locuiam la casă veche. M-am dus. Am luat parte la scufundarea în cristelniță. Era în altar. Câteva cumetre, femei. Unul eu bărbat se zice printre ele. și preotul... Da, acela care venea la noi, își întindea rasa și se culcă pe ea, sub Apropo, tata i-a împrumutat câteva mii de mărci, pe care nu le-a mai întors. în toarnna târzie a lui 1943, când frontul era de-acuma aproape, de se auzeau noaptea bubuiturile tunurilor rusești, părintele a plecat la casa lui în Vâlcea — "Felenești. I-a scris tatei o carte poștală, felicitându-l cu Nașterea Domnului, iar de datorie a uitat. Uitat a fost... În 1943 Vasile Bălan a ieșit din funcția de primar și l-a recomandat în locul lui pe Arion Cangaci. Acest Arion fusese și cl deportat în anii treizeci de ruși — în Ural, apoi s-a întors, dar nu i-au dat voie să locuiască decât la Voznesensk, dincolo de Bug. Avea vreo trei copii, toți mici Încă. Nu vroia să fie primar, după cum mi-a relatat fiul său mai mare Vasile, vecinul și colegul meu de joacă, dar l-au obligat/forțat... Cum nu avea unde să locuiască, atunci când s-a întors în sat pe timpul administrației românești, și-a ales un loc peste drum de noi, dar și de Vasile Bălan și și-a ridicat aici lângă noi casă. îl știam bine. Bărbat nalt. Cu păr roșcat. îi mai ziceau oamenii: Arion Roșu. știu de la tată că în anii treizeci, prin l932 a fost arestat, judecat și deportat pentru că ar fi ascuns pe un participant la răscoala cazacilor de pe Don împotriva colectivizării staliniste. Pe când fecioru-său Vasile mi-a spus altă cauză: că ar fi lucrat vânzător la magazin și că ar fi avut lipsa de bani, și pentru asta a fost judecat... Oricum, a avut un destin tragic acest om, ca și familia lui, despre care voi însemna mai departe... "
