Cumpără cartea Te pup in fund, Conducator Iubit! la cel mai mic preț:

23.01 lei Vezi cartea
20.70 lei Vezi cartea

Descrierea cărții Te pup in fund, Conducator Iubit! de Daniel Banulescu

     În România anului 1987, Nicolae Ceaușescu se comportă asemeni Califului Harun al-Rashid: se deghizează. Intră pe neașteptate în locuințele supușilor săi. Taie și coase la loc urechi, mâini și picioare. Citește mai mult... Iartă cu mărinimie pe mării săi dușmani, dar le frânge gâtul celor ce îl adoră. Umbla pretutindeni însoțit de un Duh fioros, mult mai credincios Stăpânului său decât un câine. Singurele categorii sociale care îndrăznesc să-l înfrunte pe Nicolae Ceaușescu sunt scriitorii și hoții. (Daniel Bănulescu)     Te pup în fund, Conducător Iubit! are o calitate excepțională: contopește atractivitatea romanului popular cu rafinamentul romanului pentru elite. (Equator Publishers)     Clanul său de Romane, numit "Cea mai frumoasă poveste a lumii" cuprinde, până în prezent, volumele: Te pup în fund, Conducător Iubit!; Diavolul vânează inima ta și Cel mai bun roman al tuturor timpurilor.            Fragment:       “Pe 2 aprilie 1987, o pală de împotrivire politică trecu, din nou, peste București.     Foarte firav, după aproape două săptămâni de acalmie, zefirul anticomunist se porni, aducând seturi noi de bancuri politice, acțiuni spontane de întârzieri la serviciu, atentatele mute ale celor doi-trei necunoscuți, care nu ovaționau niciodată, atunci când, aproape la fiecare două zile, Nicolae Ceaușescu strângea la el populația pentru a se lăsa adorat.     Nicolae Ceaușescu nu se lăsă și trăgea, de câte ori putea, serii scurte de adunări populare.     Avea Brav Conducător un mod iscusit de a face dragoste cu poporul, un sic personal, un tainic fel de a te mângâia, care te făcea să devii mai puțin exigent și, deși sosiseși la miting cu cele mai îndrăznețe intenții, uitai totuși de faptul că erai tratat ca un cur, scoteai esofagul afară și ovaționai din el până făceai amigdalită.     Oameni serioși își pierduseră capul în asemenea evenimente și, întorși acasă după marile adunări populare, constatau cu uimire că le rămăseseră imprimate pe limba scame de la lozinci, firimituri de la scandările prin care Marele Conducător se insinua în sucul lor gastric, poezele cu care nu erai de acord, dar pe care nu te puteai împiedica să ți le reciți, până la o senzație de vomă, ce te cuprindea în dormitor sau în baie.     Nu puteai scăpa. Erau descărcări de voință străină care întreceau puterile tale.     De altfel, agențiile internaționale de presă semnalaseră că, fotografiate din elicopter, marile mulțimi românești aveau contururile unor femei ce stăteau către tribuna cu picioarele desfăcute.     Luni, 6 aprilie 1987, se reluă lupta fățiș anticomunistă.     Inși care nu mai erau Iarba Fiarelor, Sucu, Arvinte sau vreunul dintre protejații lor declanșaseră alte acțiuni, de a căror groază oamenilor obișnuiți li se zburlea părul de pe spinare.” Citește mai puțin...