Fostul comisar al Armatei Roșii din timpul războiului civil, Dimitrii Furmanov, ne face cunoștință cu Vasilii Ceapaev, soldat și comandor al Armatei Roșii, prototipul eroului care va fi idealizat în anii ce vor urma.
Dincolo de portretismul eroului Ceapaev apar profunde nuanțe ale unui idealism glazurat cu vise, speranțe și iluzii, cu nisip, pământ desțelenit de truda eroilor necunoscuți și lacrimi vărsate în candela nemuritoarei așteptări a vremurilor buna, care veșnic palpită în felul de a fi al fiecărui muritor, indiferent de rangul său.
Romanul Ceapaev, publicat cu foarte mulți ani în urmă la editura Biblioteca pentru toți, este un tablou în plină mișcare, înrămat între coperțile unei cărți care pătrunde aproape pe furiș în sufletele cititorilor. În paginile îngălbenite de timp, trudă și pasiune. Furmanov răsfiră pagini de istorie, pură sau răstalmăcită, în funcție de unghiul din care sunt privite întâmplările sau neîntâmplările unor timpuri de restriște în care totul continuă să se lase recreionat de fantezia sau de migala unor mogâldețe de existență.
Totul pare un zbor în spirală al unei păsări cu aripi ciuntite, care încearcă să atingă neatinsul în numele unui freamăt canonizat de nopțile de nesomn ale țăranului deprins a-și spune rugăciunea între două oftaturi prelungi și o lacrimă rostogolită într-un iconoclasm incolor.
Eroul Vasilii Ceapaev nu este în vreun fel degrevat de povara slăbiciunilor sale, ba dimpotrivă, defectele și calitățile sale sunt coagulate în dansul clepsidrei într-un mănunchi de trăiri ale unui om care se rostogolește impetuos între bravada gloatei și clocotul lăuntric.
Nu gasim aici șlefuiri alambicate sau vreun soi de festivism aureolat de entuziasmul unui zugrav aflat la începutul carierei sale, este relatare, zbucium și zbor de vise peste paginile unei altfel de istorii care îngălbenește pleoapele celor smeriți cu pioase amintiri.
O istorie care nu se predă prin școli, ci se trăiește la locul și timpul potrivit în numle unui ideal care uneori aprinde felinarul eternității cu flăcăruia plapândî a neuitării.
Lectură placută!
Alte recenzii de la Dimitri Furmanov:
