Eşti tentat să-ţi imaginezi geniile solitare adâncite în contemplaţie, având drept companie numai manuscrisele lor pătate de cerneală.
Să dai unei cărţi un titlu ca Romantism, pasiune, scandal Viaţa amoroasă a scriitorilor celebri, aşa cum au făcut autoarele Shannon McKenna Schmidt şi Joni Rendon pare o alegere fie curajoasă, fie periculoasă.
Pentru că e ştiut deja faptul că in lumea literară nu doar merg altfel lucrurile decât cea in a tabloidelor, dar sunt destui cei care, dacă putem spune astfel, se indignează până la oripilare în preajma ideii că unii cititori ar putea fi interesaţi şi de altceva decât opera în sine a unui scriitor.
În ce mă priveşte, motivul pentru care am vrut să citesc această carte nu este bârfa sau scandalul creat în jurul vieţii unor scriitori.
Mai exact, am convingerea că latura afectivă, amoroasă, a oamenilor care au fost până la urmă scriitorii, este doar încă una din componentele care mă vor face să-i cunosc mai intim, mai complet.
Pentru că, aşa cum şi autoarele notează, nu putem separa omul de creator.
Multe dintre capodopere s-au născut, au devenit cunoscute şi au evoluat în funcţie de ceea ce se întâmpla în vieţile personale ale autorilor. Altele au eşuat sau nu au fost finalizate niciodată tocmai sub acest auspiciu.
Am căutat cu Viaţa amoroasă a scriitorilor celebri o apropiere de autori pe care îi iubesc, îi apreciez sau vreau doar să îi înţeleg mai bine; şi mă bucur să pot spune că alegerea nu m-a dezamăgit.
Maniera de relatare este cât se poate de obiectivă şi decentă, cu analize inteligente şi observaţii pertinente.
Dacă vrei să ştii mai multe despre sensibilitatea şi inteligenţa pe care faimoasa Marilyn Monroe le-a ascuns atât de bine o vreme, încât a devenit sclava lor, cum a fost posibilă o căsătorie între ea şi dramaturgul Arthur Miller şi mai ales cum a influenţat cariera scriitorului, această carte e un început bun.
Despre Vivienne Eliot, excentrica şi nevrotică soţie a poetului T.S.Eliot s-a păstrat aprecierea generală, că “l-a distrus ca bărbat, dar l-a făcut poet”; el însuşi admitea într-o ocazie că situaţia cu Vivienne a favorizat starea de spirit din care a ieşit poemul – confesiune în 434 de versuri Tărâmul pustiit. ( considerat între cele mai importante creaţii ale sec.XX)
Zelda şi Scott Fitzgerald au fost un cuplu emblematic pentru farmecul şi risipa anilor 20”, după care încă se mai suspină.
La vremea respectivă, atenţia publicului era reţinută nu doar de titluri ca Marele Gatsby, Cei frumoşi şi blestemaţi, Blândeţea nopţii sau Acordă-mi acest vals, dar şi de viaţa lor de familie.
Numele a cărui viaţă personală m-a impresionat cel mai mult este Lev N.Tolstoi, poate şi pentru faptul că iubesc pătimaş mai toate scrierile sale, iar supriza cea mai mare am avut-o citind despre cea a autorului Charles Dickens.
M-au mai captivat zbuciumul sufletesc al unor nume ca Lord Byron, Gustave Flaubert, Edith Wharton sau Daphne du Maurier, în vreme ce secţiuni ca “Generaţia beat” ( Jack Kerouac, Allen Ginsberg, Whiliam Burroughs ) sau “Plăcerea sexului” ( Simone de Beauvoir, Anais Nin, Tenesse Wiliams ) mi-au lăsat impresii contradictorii.
Dacă o astfel de carte modifică poziţia unui cititor faţă de operă?
Cu siguranţă că în subconştientul emoţional nişte note vor suna un pic altfel.
Dar aş spune că mai degrabă face un serviciu autorilor, filtrând publicul, astfel încât rămân cei care au suficient interes, cei care trec dincolo de mirajul „celebri”, cei care simt.
NOTĂ: 9 / 10
Alte recenzii de la Shannon McKenna Schmidt , Joni Rendon :
