Când am aflat de existență cărții Zece respirații scurte, am ezitat să o citesc. Descrierea nu m-a prea impresionat, părea un roman Young-Adult de duzină, la fel ca toate celelalte. Citind însă atât de multe review-uri pozitive pe fratele Google, am zis că poate merită totuși o lectură.
Am împrumutat așadar Zece respirații scurte de la o persoană minunată (știm cu totii acel moment când, neavând bani de cărți, apelăm la mereu deschisa biblioteca a prietenilor, nu? ) și am zis că acum e momentul să văd dacă m-am înșelat sau nu.
M-am apucat de citit imediat, si începutul nu m-am cucerit deloc. Înțeleg, avem o tânără care își pierde mama, tatăl, cea mai buna prietena si iubitul dintr-un accident, se judecă pe sine că e singura rămasă în viața și trăiește ca si cum ar fi o insensibilă fără sentimente. Nimic impresionant până aici, nu? Da, durerea lui Kacey e creionată foarte frumos, dar primele pagini nu mi-au trezit nicio emoție. Cred că asta a și fost intenția autoarei, să canalizeze toate emoțiile spre finalul romanului, lăsând cititorul să fiarbă.
În custodia unchilor săi fiind, tânăra Kacey si sora sa se văd nevoite să fugă de acasă după ce soțul mătușii lor arată că intențiile lui nu sunt întocmai inocente, încercând să profite de Livie, sora protagonistei.
Cele două își încep o nouă viață în Miami, împrietenindu-se cu Storm, o barmaniță dintr-un club de noapte si fiica acesteia. În peisaj apare Trent, vecinul de palier al celor două tinere, un tip chipeș în apusul vârstei de 25 de ani, care pare că a pus ochii pe Kacey.
Ce se întâmplă atunci când, desi crezi ca ești imună iubirii, această senzație angelică începe să ți curgă prin toți porii? Ce se întâmplă când afli că cel pe care-l iubești nu e cine crezi că e? Va rezista Kacey ispitei sau vă cădea în brațele lui Trent? Va las pe voi să aflați, evident 😃
I don’t hate you. I could never hate you. Give me your heart, Kacey. I’ll take everything that comes with it.
Bine, știu, din ce vă povestesc eu pare a fi un roman în stilul Sandrei Brown și probabil că orice voi spune nu va schimba această părere. Zece respirații scurte e însă un roman care a reușit să mă cucerească, un roman de o profunzime poetică, un roman scris și citit dintr-o singură suflare.
Kacey m-a intrigat si m-a cucerit în același timp. Un personaj atât de complex nu cred că am întâlnit în literatura pentru adolescenți, un personaj care să transmită atâta emoție și trăire prin fiecare faptă. O tânără acidă, deloc asemănătoare cu personajele feminine din majoritatea cărților YA, care sunt delicate și firave, nu. Kacey e puternică. Știe ce vrea. Știe că poate să obțină singură ce vrea.
De Trent m-am îndrăgostit, evident, dar după jumătatea cărții, cred. La început îl vedeam un pic ipocrit si arogant, masculul alfa, dar s-a dovedit a fi un tânăr sfărâmat, cu un trecut la fel de pătat ca al lui Kacey. Finalul cărții m-a lăsat cu piele de găină și lacrimi în ochi. Răsturnări de situație, durere, o poveste de iubire deloc simplă, doi oameni cu un trecut tulburător, Zece respirații scurte are de toate. De abia aștept și următoarele volume ale seriei 😀
Zece respirații scurte e una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit vreodată, iar K.A. Tucker a reușit să descrie durerea atât de bine, încât parcă am simțit-o pe propria piele. Un roman profund, trist, tragic și comic, un roman ca o operă de artă, pe care o privești la nesfârșit și râzi și plângi în același timp. Și respiri. De zece ori.
Alte recenzii de la K.A. Tucker:
Aseara am inceput cartea 🙂 . Am citit doar cateva pagini si, ca si tine, nimic deosebit mi-am spus. Dar stiu ca merita pentru ca numai de bine am auzit 🙂