Cu siguranță că toți cei care cu adevărat iubesc cărțile,devorând cu o reală pasiune roman după roman, au făcut un fel de top al scriitorilor preferați. Tocmai de aceea, cu îngăduința voastră, dragi prieteni și iubitori de cărți, îndrăznesc să vă fac cunoștință cu lista mea de autori preferați, pe care i-am numit zei pentru că mi-au luminat calea prin înșelătorul hățiș al existenței.
1.Dostoievski. Întreaga activitate literară a marelui romancier rus este asemeni unei palme aspre date peste grumazul rugăciunii pe ascuns. Într-un stil ” profund ortodox”, care știe să ierte, dar și să pedepsească, răsfirând mirosul de tămâie al existenței dusă între vecernia și utrenia răscolitoarelor destine, Dostoievski asigură dioptria necesară sufletului pentru a vedea ceea ce este de văzut și poate ceva în plus.
2. Cioran. Este temerarul care a beatificat disperarea, nu neapărat ca formă de salvare sau de autosalvare, ci mai degrabă ca metodă de extrovertire a negrului din noi, de eliberarea cuvintelor pe care ne temem să le spunem sub taina spovedaniei.
3.Hamsun. Este maestrul care a știu cum și când să așeze gunoiul societății sub mândra aureolă boreală, neprecupețind absolut niciun efort în a paștiza în culori reale, lipsite de redundanța ferchezuirii, adevăratul chip al unei societăți pline de false prejudecăți.
4.Steinhardt. A priceput cel mai bine cum este să te îmbraci cu umbre și lumini în același timp, gustând din amestecul de amar și dulce, pe care i l-a rezervat aprigul său destin fără vreo umbră de regret, primind în ospitalierul său suflet întregul amalgam de trăiri pe care, mai apoi, ni le-a dăruit în capodoperele sale.
5.Gogol. Este unul din puținii scriitori care nu a plâns niciodată pe ascuns, picurând în scrierile sale întreaga jelanie, nu ca o formă de a cerși compasiune, ci mai degrabă ca o predare a ștafetei pe umerii celor deprinși să poarte mai multe cruci.
6.Strindberg. Este genul de scriitor care, decât să peticească mai bine incinerează. Scrisul lui izbește precum un spumegând val care mătură totul în calea sa, necruțând pe cei cu suflete murdare.
7. Nabokov. Întotdeauna a știu ce și mai ales cum să scrie, făcând din arta scriitoricească o metodă de eliberare a fărâmelor de trăiri pe care le-a copt pe îndelete pe plita trăirilor și netrăirilor, transformându-le în turta din care adevăratele caractere primesc azima.
8.Cortazar. Scriitorul argentinian a știu să ridice la rang de înaltă simțire apoteoza nimicului, trasând brazde de gânduri și idealuri peste ogoare aparent sterpe, care totuși, ceva mai târziu, chiar au rodit.
9. Faulkner. A știut mai mereu să arunce năvodul fără pângărirea lacului, deși uneori l-a tulburat cu acuratețea descriptivismului lăuntric, prin intermediul căruia a scos la lumină piedestalurile de ipsos ale caracterelor îndoielnice.
10. Malaparte. A plâns alături de cei ce își jeleau părăginirea bisericii din ei. Ar fi putut să nu plângă, ba chiar să fugă, însă nu a făcut-o, alegând să rămână alături de cei cărora viața le sădește flori de mormânt în umedele priviri.
Ei sunt unii dintre zeii literaturii, care au știu să-mi mângâie sufletul în momentele când pierdusem busola din peticitul buzunar al destinului.
Da, sunt nume mari ale literaturii universale ! Pe lunga mea lista cu scriitori preferati, inceputa in copilarie si completata pe parcurs, se gasesc Victor Hugo, Lev Tolstoi, Alexandre Dumas, Jules Verne, Rodica Ojog-Brasoveanu, Daphne du Maurier, Jane Austin, Mihail Sadoveanu, Mihail Drumes, John Galsworthy, Cecelia Ahern… Si lista poate continua !
Eu unul, fara a parea lipsit de modestie, deja am trecut de doua mii de carti citite, iar lista cu autori preferati ar fi putut fi mult mai mare, dar poate ca as fi plictisit.