Am citit Mare Tranquillitatis de două ori în trei zile. Asta cred că spune deja tot, nu? În anii mei de goodreader, am citit cărți bune, cărți foarte bune și cărți care-ți taie răsuflarea. Ei bine, Mare Tranquillitatis de Katja Millay (apărută la noi la prietenii de la editura Epica) este una dintre cărțile pe care, chiar dacă ai vrea să o uiți, nu poți.
Am auzit zeci de păreri despre cartea asta. Unii o catalogau ca fiind extraordinară, alții spuneau că e doar un roman despre frustrările adolescenților și că nu merită citit. Când în sfârșit am primit-o de la Epica, voiam și totodată nu voiam să o citesc, de teamă că nu va fi pe gustul meu.
Și sinceră să fiu, până să termin cam 50 de pagini, am zis că sigur n-o să-mi placă. Începutul, așadar, nu m-a surprins, dar n-aveam de gând să o abandonez și mă bucur că n-am făcut-o.
Mare Tranquillitatis e genul de carte pe care mi-e foarte greu să v-o rezum. Deși un roman YA (care tinde mai mult spre A, cred eu), acțiunea este extrem de complexă și oarecum încâlcită, se întâmplă foarte multe lucruri într-un interval de timp scurt, iar Katja Millay a reușit să-mi mențină trează atenția, creionând un roman antrenant și captivant.
Mare Tranquillitatis prezintă poveștile a doi adolescenți singuri, cu un trecut negru și îndurerat în spate. Nastya a pierdut ceva mai mult decât amintirile. S-a pierdut pe sine. Introvertită, după ce a fost atacată a refuzat să mai vorbească cu cei din jurul ei, abandonându-și părinții, mutându-se cu mătușa ei, Margot. La început, sincer vă zic, am detestat-o pe această Nastya. O vedeam imatură și ipocrită, cu toată îmbrăcămintea sumară și machiajul vulgar. Pe parcurs însă, am descoperit o Nastya ca o altă versiune a mea. Am găsit-o sinceră, tristă, dezamăgită, dar puternică. Adevărată.
Daylight won’t protect you from anything. Bad things happen all the time; they don’t wait until after dinner.
Josh și-a pierdut familia și acum e țintuit în mrejele suferinței. Dacă Nastya încearcă să-și ucidă suferința devenind altcineva, Josh vrea doar să fie lăsat în pace, doar el și visurile sale. Suferința i-a adus împreună, doi tineri descurajați și deprimați, care decid să fie singuri împreună.
Stilul autoarei m-a cucerit invitabil, la fel și maniera în care aceasta a construit personajele, pornind de la cele mai neimportante amănunte și dezvăluind din ce în ce mai mult pe parcursul lecturii.
Conexiunea pe care Nastya cu Josh m-a sfărâmat în milioane de bucățele. Unii ar spune că e doar o carte, dar nu. Am fost acolo, eram una cu fiecare cuvânt și fiecare frază, am memorat fiecare sentiment și fiecare lacrimă încă-mi curge, rece, pe obrazul stâng. Am fost acolo și am înotat într-o mare de sentimente, de adevăruri mincinoase și cuvinte care lasă răni mai ascuțite decât cuțitele. Am fost acolo și am plâns, alături de Nastya și Josh, și nu m-am simțit ca un cititor. M-am simțit ca un al treilea personaj principal, m-am simțit Vie, m-am simțit ca și cum autoarea mă povestea pe mine. O să te scufunzi într-o mare de durere și suferință, într-o mare din care singura scăpare, de fapt, ești tu însuți.
E de prisos să îmi caut mai multe cuvinte despre Mare Tranquillitatis, pentru că nu poți descrie ceva ce face parte din tine. Mare Tranquillitatis nu e o carte frumoasă, pentru că nici viața nu e frumoasă. Dar are momente frumoase. Mare Tranquillitatis este genul de carte care te face să te simți viu într-o lume plină de morți, e genul de roman scris ca pentru tine. O carte dură și rece, la al cărei final veți spune doar Încă o lacrimă, promit.
Alte recenzii de la Katja Millay:
Am citit cartea aceasta de nici nu mai stiu cate ori si a devenit preferata mea. Dupa recenzia aceasta minunata, cred ca o voi mai citi odata :))