Cu siguranță și tu faci ORICE lucru cu pisica lângă tine – fie că vrei tu sau ea. Cert este că atunci când ai o pisică în casă – care fără discuții e șefă alintată – nu ești singur.
Scriitorii faimoși, de-a lungul timpului, au scris opere importante cu cel puțin o pisică lângă ei, pe ei, pe masa lor sau sub. Oare de unde această dependență?
Primul exemplu viu de „pisicoman”, Edward Gorey, scriitor și grafician. Vărul său a afirmat că Gorey a iubit mai mult pisicile decât oamenii, considerându-le familia sa. Cum a raspuns Gorey afirmației? „Cărți. Pisici. Viața e bună.”
Să ne îndreptăm puțin spre Stephan King – omul-pisică. Pe blogul său, Jean Fischer îl numește „a cat person”. El a trăit cu pisicile, a scris cu ele și despre ele în nenumărate opere.
Ernest Hemingway a fost un fanatic când vine vorba de pisici. La un moment dat a avut 23, un număr nu tocmai mic. Prima pisică s-a numit Snowball și avea șase degete, cum de altfel au avut toți descendenții ei, devenind faimoasă prin acest lucru. Acum, pisicile care au șase degete sunt adesea numite „Hemingway Cats.”
“One cat just leads to another.” —Ernest Hemingway
Nu trebuie să uităm nici de T. S. Eliot care a scris numai cu pisica lângă el, Charles Bukowski, Julio Cortazar, Edgar Allan Poe – toți scriitori „pisicomani”. Sau pisomani? 🙂
