Viața e, pe bune, o continuă aruncare a zarurilor. (pag.34)
Titlul Dragostea nu-mi dă pace (2008), semnat de scriitoarea Federica Bosco ( n. Milano, Italia, 1971) este dintr-acelea care se citesc repede și ușor, nu ridică probleme complicate, ceea ce îl face potrivit pentru vacanță, pauza de lucru, metrou, tren, etc.
Cartea spune povestea Monicăi, o tânără de origine italiană, care, la 32 de ani traversează o perioadă grea în plan personal ( evident, cu implicații și în plan profesional ) și se simte complet singură în problemele sale.
Sigur, nu suferă de foame în Africa și nici nu îndură oprobrii în piețe publice, dar suferința ei este una reală. În fond, visurile pierdute, iubirile eșuate, planurile zdrobite de realitate sunt lucruri care ne marchează pe toți.
Istoria familială (părinți divorțați și o relație defectuoasă cu mama) au lăsat-o vulnerabilă în față emoțiilor umane; îi sunt necesare ca aerul afecțiunea, căldura, compasiunea, încrederea în sine și în oameni.
Blocată pentru o vreme în suferințele amoroase, pare că și-a sabotat singură și cariera. Fusese chemată la New York, pentru a-și fructifica o evenuala șansă în celebrul nume Vanity Fair, dar vai, năzuroasă șansă. Până la a surprinde (și a se surprinde) mai are câteva experiențe de bifat.
Iesită recent dintr-o relație dificilă cu Edgar, un editor irlandez cu o poveste cam bizara ( o fosta sotie moarta, inca perfecta si o mama…) cade pradă lui David, fosta iubire din tinerețe.
Acesta se dovedește chiar mai rău decât Edgar, căci dispare de la hotelul fițos, a doua zi, lăsându-i drept “recompensă” o pereche de cercei. Măcar e ceva, nu?…?!
Așadar, pe Monica o cunoaștem în avion, cu ocazia zborului către New York. Intrăm aproape imediat în sufletul ei, unde se lăfăie multe emoții negative: furie, iritabilitate, intoleranță, ură la adresa bărbaților, neîncredere în oameni și în viitor.
Despre cum ne pot înșela aparențele și prejudecățile, despre cum ne putem singuri minți atunci când iubim, despre cum putem confunda iubirea cu atașamentul nesănătos, despre cum putem renaște chiar atunci când totul pare definitiv pierdut, vom învăța cu fiecare pagină parcursă.
Chiar dacă în sufletul Monicăi intrăm din primele rânduri, povestea întreagă se compune și din elemente răzlețe, pe care le pescuim din mers.
Rivalități, prietenii, pierderi, surprize plăcute sau nu. Cu fiecare șut încasat, Monica mai învață o lecție, mai face un pas, mai îndepărtează un văl de pe oglindă, până la punctul în care, privindu-se, într-o zi, se vede așa cum nu știuse niciodată că este.
Ca o compensație pentru suferințele traversate, dar și pentru curajul de a nu se opri, destinul i-l aduce în cale pe Peter, proprietarul casei unde va locui pentru o vreme.
Mai vin la pachet Bob, Tyler, Isabela, o pisica urâtă și…ceva MARE.
Ce rezervă oare ziua de maine pentru Monica? Și ce e cu Peter, căci realitatea diferă puțin de online?
Federica Bosco, scriitoare, scenaristă, a mai publicat : Îmi placi la nebunie (2005) și Dragostea nu- i de mine (2007). Cărțile sale, ajunse rapid bestseller, s-au tradus în mai multe țări.
Citiți!
NOTA: 7 / 10
Alte recenzii de la Federica Bosco:
