Autorul Cezar Pârlog s-a născut în „altă țară” adică în Cluj-Napoca, în Ardeal. El mărturisește că este orașul lui drag 
și iubit, pentru a cărui părăsire, era prea mic, dependent de ai lui și fără vreun cuvânt prea mare de spus, nu i-a „iertat” niciodată. Despărțirea de Cluj a însemnat o îngustare drastică a tuturor oportunităților și perspectivelor lui în viață.
„Dar să nu mai vorbim despre asta, e marele meu regret. Revin cu deosebită plăcere de cîteva ori pe an, ajung mai tot timpul și pe strada copilăriei mele, pe Horea, intru prin curtea blocurilor de acolo, de lîngă stația de Salvare, ajung și prin vecini, pe Fericirii, pe unde ne jucam acum prea mulți ani…, vremuri!”
Această ultimă odisee a scrisului a început pentru autor pe la un unșpe ianuarie din anul trecut. Cu niște frustrări mari, materializate în mâzgăleli, petrecute în ceva zile de conced’ rămase din anul anterior, băgate pe gât de șefi răi și uricioși. Zilele au venit rapid, una cite una, tot așa s-au și dus, mâzgăliturile au început să se adune, ba chiar s-au transformat în niște chestii faine, iar șefii au rămas tot niște uricioși.
„Apoi gluma s-a îngroșat, treaba a devenit serioasă, idea unei cărți grabnic cristalizată, concediul epuizat, iar scurtissimile au ieșit la imprimantă, pe A4. Șefii au rămas tot așa; deh, consecvență!”
Autorul mărturisește despre cititori lui:
„Aș putea ceda primului impuls ca să spun că fiecare cititor reprezintă o bornă. Pe altitudine, optmiari, Everest, K2… ori pe „orizontală”, ca un fel de kilometraj la care cifra unităților crește cu fiecare exemplar vîndut: douămiitreisute douăzeci și trei, douămiitrei sute douăzeci și patru… Atîta doar că nu este așa. Un cititor? O nouă mică bucurie, încă un semn că ceea ce scriu are sens, cititori, că atrage, interesează și, că trăim într-o anume eră, că vinde. Bine, că nu pentru mine, asta-i altă poveste, iar mecanismele economice nu-mi sînt atît de clare și interesante cît să le acord prea mult timp și spațiu pe aici. Sau poate, și nu rareori devine realizabil, un nou prieten, o întîlnire la o bere cu povești, sau o alta, surpriză și inopinată pe stradă: „Cezar, tu ești?… Ți-am citit cartea!…”
