Uneori, o poezie spune despre tristețe mai mult decât o explicație întreagă. Am adunat citate și fragmente literare despre lacrimi, melancolie, despărțire, dor și momentele în care sufletul caută alinare.

citate despre tristete

Cele mai frumoase citate despre tristețe, lacrimi și suflet

  1. Bucuria ta este tristețea ta fără mască. — Kahlil Gibran, Profetul, Despre bucurie și tristețe
  2. Melancolia locuiește chiar în templul desfătării. — John Keats, Odă melancoliei
  3. Lacrimi, lacrimi fără rost, venite din adâncul unei deznădejdi aproape sfinte. — Alfred Tennyson, Tears, Idle Tears
  4. O tristețe care seamănă cu durerea numai așa cum ceața seamănă cu ploaia. — Henry Wadsworth Longfellow, The Day Is Done
  5. Mă uit la fiecare durere întâlnită și mă întreb dacă apasă la fel de greu ca a mea. — Emily Dickinson, I measure every Grief I meet (561)
  6. Din aceeași fântână ca ceilalți nu mi-am luat tristețea; și tot ce am iubit, am iubit singur. — Edgar Allan Poe, Alone
  7. Nu există durere mai mare decât amintirea vremurilor fericite în mijlocul nefericirii. — Dante Alighieri, Divina Comedie, Infernul, cântul V
  8. Dă glas durerii: suferința care tace apasă inima până o sfâșie. — William Shakespeare, Macbeth, actul IV, scena 3
  9. Durerea fără speranță rămâne nemișcată; dacă ar mai putea plânge, s-ar putea ridica și pleca. — Elizabeth Barrett Browning, Grief
  10. Cât de mare mi-e durerea și cât de puține bucuriile, de când soarta m-a făcut să te cunosc! — Thomas Hardy, How Great My Grief
  11. În inima mea pătrunde un aer din ținuturi îndepărtate, din țara fericirii pierdute. — A. E. Housman, Into My Heart an Air that Kills
  12. Mă cuprinde tristețea toamnei, tristețea arborilor desfrunziți și a florilor care mor. — Elsa Gidlow, Before Sleep
  13. Tristețea e ca o perdea uriașă întinsă în jurul meu; zilele mele trec deasupra ei, fără cântec. — William Saphier, Sadness
  14. Ploaia bate încet în geam; vântul suspină printre copaci, iar eu stau singur și plâng. — Paul Laurence Dunbar, Melancholia
  15. Rece ești sub pământ și sub zăpada adâncă; mai știu oare să te iubesc după atâția ani? — Emily Brontë, Remembrance
  16. Sunt aici, și totuși nimeni nu știe cine sunt; prietenii m-au părăsit ca pe-o amintire pierdută. — John Clare, I Am!
  17. Oriunde este suferință, acolo este un loc sfânt. — Oscar Wilde, De Profundis
  18. De ce ai închide ușa în fața tristeții, când nu știi încă ce lucrare înfăptuiește ea în tine? — Rainer Maria Rilke, Scrisori către un tânăr poet, scrisoarea a VIII-a
  19. O, inimă, inimă! Căpitanul meu zace pe punte, căzut, rece și mort. — Walt Whitman, O Captain! My Captain!
  20. Când mă gândesc că s-ar putea să încetez de a fi înainte ca pana mea să-mi adune gândurile bogate… — John Keats, When I Have Fears That I May Cease to Be
  21. Nu știam cât de lung este cuvântul «pentru totdeauna» și cât de trist poate fi «niciodată». — Paul Laurence Dunbar, Forever
  22. De ce n-ai dat niciun semn înainte de plecarea ta, de parcă dimineața n-ar fi schimbat totul? — Thomas Hardy, The Going
  23. Timpul nu aduce alinare: m-au mințit toți cei care spuneau că durerea se va domoli. — Edna St. Vincent Millay, Time Does Not Bring Relief (Sonnet II)
  24. Singurătatea vine noaptea în locul somnului și se așază lângă patul meu. — Katherine Mansfield, Loneliness
  25. Umbre, strângeți-mă la piept, ca tristețea care mă urmărește pretutindeni să nu mă găsească. — Georgia Douglas Johnson, Escape

Citate despre tristețea despărțirii, dor și iubire pierdută

  1. Un sărut de rămas-bun, apoi ne despărțim; un adio și poate o despărțire pentru totdeauna. — Robert Burns, Ae Fond Kiss
  2. Când ne-am despărțit, am făcut-o în tăcere și lacrimi, cu inimile pe jumătate frânte. — Lord Byron, When We Two Parted
  3. Amintește-ți de mine când voi fi plecat departe, în ținutul tăcerii. — Christina Rossetti, Remember
  4. Dragostea noastră era mai mare decât dragostea celor mai în vârstă și mai înțelepți ca noi. — Edgar Allan Poe, Annabel Lee
  5. Doar unul a iubit sufletul tău rătăcitor și tristețile chipului tău care se schimbă. — W. B. Yeats, When You Are Old
  6. Femeie atât de dorită, cum mă mai chemi, de parcă ai fi din nou aceea din zilele noastre luminoase! — Thomas Hardy, The Voice
  7. Pierzându-te pe tine, mi-am pierdut soarele, luna și toate stelele nopții mele singuratice. — Winifred M. Letts, Loss
  8. Îmi cunosc inima de când iubirea ta a murit: e ca o scobitură în stâncă, unde mareea a lăsat un ochi de apă ce seacă. — Edna St. Vincent Millay, Ebb
  9. Ah, vis prea luminos ca să dăinuie! Speranță înstelată, te-ai ridicat doar ca să fii acoperită de nori. — Edgar Allan Poe, To One in Paradise
  10. Când glasurile blânde amuțesc, muzica lor mai tremură o vreme în amintire. — Percy Bysshe Shelley, Music, When Soft Voices Die
  11. Nu plânge pentru iubirea stinsă: iubirea atât de rar rămâne adevărată. — Elizabeth Siddal, Dead Love
  12. Când voi fi moartă, iubite, să nu-mi cânți cântece triste și să nu sădești trandafiri la căpătâiul meu. — Christina Rossetti, Song (When I am dead, my dearest)
  13. Nu mai aude și nu mai vede; se rotește odată cu pământul, printre stânci, pietre și copaci. — William Wordsworth, A Slumber Did My Spirit Seal
  14. Nu ai venit, iar timpul a mers mai departe și m-a lăsat amorțit. — Thomas Hardy, A Broken Appointment
  15. Când vântul s-a potolit, am rămas cu fruntea plecată și fără puterea de a rosti măcar «vai». — Dante Gabriel Rossetti, The Woodspurge
  16. Și odată cu tine au venit toate lacrimile lumii și povara tuturor anilor ei. — W. B. Yeats, The Sorrow of Love
  17. La douăzeci și unu de ani mi s-a spus să-mi păstrez inima, dar n-am ascultat. — A. E. Housman, When I Was One-and-Twenty
  18. Să punem capăt acestui ultim sărut de jale, care pare să ne răpească amândurora sufletul. — John Donne, The Expiration
  19. Să plecăm de aici, cântecele mele; ea nu va asculta. Să tăcem: vremea cântării a trecut. — Algernon Charles Swinburne, A Leave-Taking
  20. El știa că ea plângea cu ochii deschiși, iar suspinele îi zguduiau patul pe care îl împărțeau. — George Meredith, Modern Love, sonetul I
  21. Scrisorile tale, hârtie moartă și totuși atât de vii pentru mine, stau strânse într-un singur loc. — Elizabeth Barrett Browning, Sonnets from the Portuguese, sonetul XXVIII
  22. Vezi, rândunelele se duc, se scutur frunzele de nuc; se lasă bruma peste vii — de ce nu-mi vii? — Mihai Eminescu, De ce nu-mi vii
  23. Despărțirea este tot ce știm despre rai și tot ce ne trebuie să știm despre iad. — Emily Dickinson, My Life Closed Twice before Its Close (96)
  24. Luna pare tristă, iar cântecul mierlei e trist: iubita mea nu va vedea niciodată această poartă. — Thomas Hardy, The Difference
  25. Chiar și acum, când privesc moartea în față sau urc spre culmile somnului, deodată îți întâlnesc chipul. — W. B. Yeats, A Deep-Sworn Vow

Citate despre singurătate, melancolie și durerea ascunsă

  1. «Niciodată», spuse corbul, iar apoi nu mai rosti niciun cuvânt. — Edgar Allan Poe, Corbul (The Raven)
  2. Sunt obosită, atât de obosită; aș vrea să fi murit. — Alfred Tennyson, Mariana
  3. Există o anumită înclinare a luminii de iarnă care ne apasă ca niște cântări de catedrală. — Emily Dickinson, There’s a Certain Slant of Light (258)
  4. Purtăm masca ce zâmbește și minte; ea ne ascunde obrajii și ochii plini de lacrimi. — Paul Laurence Dunbar, We Wear the Mask
  5. Râzi și lumea râde cu tine; plângi și vei plânge singur. — Ella Wheeler Wilcox, Solitude
  6. Când soarta mă înjosește în ochii lumii, îmi plâng singur starea de izgonit. — William Shakespeare, Sonetul 29
  7. Obosit de toate acestea, strig după odihna morții. — William Shakespeare, Sonetul 66
  8. Când primăvara se sfârșește, florile ei cad una câte una; astfel dispar și bucuriile noastre. — Charlotte Smith, Written at the Close of Spring
  9. Nu putea muri cât copacii erau verzi: prea mult iubea anotimpul acela. — John Clare, The Dying Child
  10. Cărările gloriei nu duc decât spre mormânt. — Thomas Gray, Elegie scrisă într-un cimitir de țară
  11. Pe culmea Wenlock, pădurea se zbate sub vânt; aceeași furtună a trecut și peste oameni de demult. — A. E. Housman, On Wenlock Edge
  12. E o viață istovitoare; și mai pustiu e lotul unei femei care nu poate fi decât ceea ce este. — Christina Rossetti, From the Antique
  13. Ei cântă cele mai dragi cântece ale lor; ah, nu — anii, anii au trecut peste toate. — Thomas Hardy, During Wind and Rain
  14. În fiecare glas de om și în fiecare plâns de copil aud lanțurile făurite de minte. — William Blake, London
  15. Știam un băiat simplu, soldat, care zâmbea vieții cu o bucurie goală. — Siegfried Sassoon, Suicide in the Trenches
  16. Stau și cos — ce sarcină inutilă mi se pare, când atâția suferă dincolo de fereastră. — Alice Dunbar-Nelson, I Sit and Sew
  17. Știu de ce pasărea închisă în colivie își lovește aripa până la sânge. — Paul Laurence Dunbar, Sympathy
  18. Și eu nu însemn, în cele din urmă, decât puținul lemn aruncat pe plajă de valurile vieții. — Walt Whitman, As I Ebb’d with the Ocean of Life
  19. Mă trezesc și simt întunericul greu, nu ziua; ce ore, ce ore de noapte am petrecut! — Gerard Manley Hopkins, I Wake and Feel the Fell of Dark, Not Day
  20. Durerea nu-mi va fi prietenă și nu-i voi îngădui să-mi împartă masa, drumul sau patul. — Leonora Speyer, Friends
  21. Sub luna recoltei, moartea vine și-ți șoptește asemenea unui prieten care își amintește. — Carl Sandburg, Under the Harvest Moon
  22. Când toamna își întinde vălul, îmi place să ascult suspinele vântului prin pădurea aproape desfrunzită. — Charlotte Smith, To Melancholy, sonetul XXXII
  23. Tot pământul părea slăbit, asemenea unui secol bolnav, iar ochiul zilei își pierdea puterea. — Thomas Hardy, The Darkling Thrush
  24. Luna își împrăștie lumina peste cer, dar petele ei întunecate rămân numai ale sale. — Rabindranath Tagore, Stray Birds, fragmentul 234
  25. Stau și privesc toate necazurile lumii, tiranii asupra martirilor și prizonierilor. — Walt Whitman, I Sit and Look Out

Citate despre tristețe, speranță și puterea de a merge mai departe

  1. În fiecare viață trebuie să cadă puțină ploaie; unele zile trebuie să fie întunecate și mohorâte. — Henry Wadsworth Longfellow, The Rainy Day
  2. Mă doare inima și o amorțeală somnoroasă îmi apasă simțurile. — John Keats, Odă unei privighetori
  3. Surprins de bucurie, m-am întors să o împărtășesc — dar cui, când tu nu mai erai? — William Wordsworth, Surprised by Joy
  4. După o mare durere se așază un sentiment solemn, ca și cum nervii ar sta nemișcați. — Emily Dickinson, After Great Pain, a Formal Feeling Comes (372)
  5. Vor veni ploi blânde și mirosul pământului, iar nimeni nu va ști că noi am dispărut. — Sara Teasdale, There Will Come Soft Rains
  6. Obosiți de prea multă speranță și teamă, mulțumim zeilor pentru că nici viața nu durează veșnic. — Algernon Charles Swinburne, The Garden of Proserpine
  7. Când prezentul va închide poarta în urma mea, oare își va aminti cineva că observam lucrurile mărunte? — Thomas Hardy, Afterwards
  8. Cad peste spinii vieții — și sângerez! O, vântule, ridică-mă asemenea unui val, unei frunze, unui nor! — Percy Bysshe Shelley, Odă vântului de apus
  9. Nimic din aurul naturii nu poate rămâne pentru totdeauna. — Robert Frost, Nothing Gold Can Stay
  10. Viața mea seamănă cu un vas spart, incapabil să păstreze măcar o picătură pentru sufletul meu. — Christina Rossetti, A Better Resurrection
  11. Tot ceea ce vedem sau părem a fi nu-i oare un vis înlăuntrul altui vis? — Edgar Allan Poe, A Dream Within a Dream
  12. Nu este al ei, deși l-a purtat în pântece; mâini crude îi pot smulge copilul din brațe. — Frances Ellen Watkins Harper, The Slave Mother
  13. Dintre toate cuvintele triste rostite ori scrise, cele mai triste sunt: «Ar fi putut să fie». — John Greenleaf Whittier, Maud Muller
  14. Îmi amintesc, îmi amintesc casa în care m-am născut; și ce departe pare acum lumina copilăriei! — Thomas Hood, I Remember, I Remember
  15. Zile dragi, plecate, de-ar putea amintirea să vă aducă iar lumina dimineților și a serilor! — Oliver Wendell Holmes, Departed Days
  16. Când vin durerile, nu vin ca iscoade singuratice, ci ca o armată. — William Shakespeare, Hamlet, actul IV, scena 5
  17. Când liliacul a înflorit ultima dată lângă poartă, am jelit și voi jeli odată cu fiecare primăvară. — Walt Whitman, When Lilacs Last in the Dooryard Bloom’d
  18. Durerea are ceva gol, fără timp; nu-și amintește când a început sau dacă a fost vreodată altfel. — Emily Dickinson, Pain Has an Element of Blank (650)
  19. În ceasul întunecat, culcat în noapte, inima mea părăsită nu găsea nici odihnă, nici pace. — James Oppenheim, Tasting the Earth
  20. Floarea care zâmbește astăzi se va veșteji mâine. — Percy Bysshe Shelley, The Flower That Smiles To-Day
  21. Din noaptea ce mă acoperă, neagră ca o prăpastie, nu-mi plec fruntea în fața sorții. — William Ernest Henley, Invictus
  22. Nu există turmă, oricât de bine păzită, în care să nu lipsească un miel. — Henry Wadsworth Longfellow, Resignation
  23. Vântul de miazăzi aduce viață, soare și dorință, dar nu-l poate aduce înapoi pe copilul pierdut. — Ralph Waldo Emerson, Threnody
  24. Ultimul trandafir al verii a rămas singur în floare; toate florile-surori s-au veștejit. — Thomas Moore, The Last Rose of Summer
  25. Pe marginea prăpastiei, îl privesc pe rătăcitor cu mai multă invidie decât teamă: el nu cunoaște adâncimea propriei dureri. — Charlotte Smith, On Being Cautioned Against Walking on a Headland, sonetul LXX

Descoperă și citate despre dor, citate despre amintiri și citate despre liniște.

Despre redactorul articolului

Booknation.roRedactor Booknation.ro12 ani, 4 luni, 27 zile854 articolelocul 1/12Toate articoleleBlog

Din dragoste pentru cărți, ne-am apucat de scris și s-a născut Booknation.ro :)

3 2 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of

0 Comentarii
Oldest
Newest Most Voted