Intimismul confesiunii din literatura actuală a transformat negustorimea mamonică în plămăditori de autografe și tarabagii în ruletiști de cuvinte cu presupuse veleități artistice.
Dintr-odată bufonii au ajuns regi, oferind gloatei pâine și circ sub forma orgiasticelor demitizări incasabile prin mitizări hilare ale unor oameni care trăiesc și gândesc la fel ca gloata, singura diferență fiind curajul asumării.
Cititorii de pseudo-jurnale îmi par asemeni copiilor care nu mănâncă decât dacă mămica le pune în farfurie.
Curiozitatea, acest veșnic răstălmăcit ”drept de a afla”, a strecurat în sufletele oamenilor existența ” cârtițelor habarnamiste” care chiar cred că tot ceea ce strălucește este din aur.
Astfel, poleiala iluziei a reușit să înlocuiască adevărul, strecurând în sufletele unei anumite nișe de cititori necesitatea hrănirii spirituale cu tot felul de surogate nesățioase.
