Pentru autoarea Grosu Aurelia „Prispa casei din Măcin – Tulcea va fi scena amintirilor ei eterne.
Acolo a dat frâu liber fetiței care cânta cu ”chisoiul de usturoi” și făcea spectacole ziua în amiaza mare de uimea toți trecătorii, acolo era ”piscina” unde se bronza vara, acolo a fost locul unde își punea un șorț în față și vindea pepenii aduși de la cariera de piatră din Munții Măcinului, unde tatăl ei era un cioplitor în granit recunoscut și foarte priceput, un om care a iubit din suflet grădinăritul.
Casa părintească va rămâne actrița principală a existenței ei și o va urmări până în eternitate. Va rămâne leagănul amintirilor nostalgice și dulci ca mierea.
În anul 2012, a primit cadou un calculator mai vechi de la o prietenă care nu îl folosea.
Așa a început aventura vieții ei, un moment unic care i-a deschis larg porțile cunoașterii și transformării personale, fiindcă exact de acest lucru aveam nevoie.
Avea cam 54 de ani când s-a apucat de scris, lumea virtuală îi era complet necunoscută. Acel aparat uzat i-a dat șutul necesar pentru a se descoperi pe ea și lumea de dincolo de monitor.
A intrat în atmosfera fascinantă a dezvoltării personale și spirituale, care i-a influențat puternic gândirea și i-a schimbat radical mentalitatea negativă și rigidă, mică și fără viziune pentru viitor. Așa a apărut ideea de a împărtăși cititorilor cum a parcurs drumul de la întuneric la Lumină, drumul de la moarte la viață.
Așa a conceput apoi , celelalte patru cărți, creând subiecte bazate pe o temelie clară și puternică, pe o alternanță perfectă între spiritualitate și antrenament mental, pe o împletire fericită între credința în Dumnezeu și aplicarea valorilor morale atât în dimensiunea interioară, cât și în cea exterioară ființei ei.
Cel mai important critic, testimonialele primite de la cititori apar începând de la a treia carte și ele sunt de o valoare mare pentru scriitoarea, Grosu Aurelia.
