Autoarea Monica Tonea s-a născut în Constanța, a avut dintotdeauna sentimentul că există o lume incredibilă dincolo de vastitatea mării, pe care încerca să o cuprindă. A știut că acela era începutul unui voiaj fără sfârșit. A fost punctul de pornire.
Mai întâi, scrisul a fost un refugiu. Fire introvertită, i-a fost mai ușor să cumuleze stări, gânduri, trăiri, pe hârtie, decât 
să le răspândească direct în eter, cu sau fără destinatar. În mod firesc au urmat studiile de filologie din liceu. Și pentru că scrisul a fost iremediabil interconectat cu lectura – ca, de altfel, pentru orice scriitor, aceste este debutul, mai întâi citești, asimilezi, înveți, descoperi, studiezi și de abia în a doua perioadă a vieții poți fi capabil să exprimi literar o idee, o emoție -, a petrecut ani buni din viață învățând din cărți. Toate acestea s-au sedimentat și apoi s-au definitivat prin studiile de Jurnalism din București.
Ani mai târziu și-a făcut un blog, care ușor, ușor, a devenit vizibil și urmărit de un public rafinat. Ceea ce i-a dat încredere. Apoi s-a concretizat o altă etapă, când a început să scrie proză scurtă. A avut emoții mari, este un gen literar dificil de abordat. Când a terminat de asamblat mozaicul ei de texte, a fost absolut uimită de produsul finit. Reușise! Dar este încă un început. Debutanții nu răsuflă ușurați când se văd cu prima carte publicată. Dimpotrivă, de abia de atunci încolo începe aventura.
Cititorul este persoana căreia se adresează atunci când scrie. Îi place să creadă că se află deja acolo, de partea cealaltă a mesei de scris, așezat pe scaunul din fața ei, și că lui îi dezvăluie pas cu pas firul narațiunii, pe măsură ce concepe povestea.
„Posibil să fie sau nu și o cafea implicată, nu știu, dar în jurul ei, poveștile se construiesc mai ușo. De obicei, mai intră în decor și factorul de intimitate. Nu mărturisești oricui ce gândești, simți, trăiești, nu? Doar că, în loc să-i vorbesc, îi scriu. Prin urmare, cititorul este receptorul tuturor gândurilor mele. Din acest motiv, este cel pe care îl respect cel mai tare în procesul acesta creator. Fără a exista el, nu aș exista eu. ”
