Autorul Călugăru Viorel s-a născut într-o comună mărginită de păduri, în județul Bacău. Comuna Corbasca aflată la 4 Km de Râul Siret. O comună cu oameni dârji, rezistenți la intemperiile naturii, crescuți într-o natură curată , legați secular de lucrările pământului. Într-un relief destul de variat și-a petrecut copilăria unde s-au format legăturile invizibile cu locurile natale â, legăturile cu părinții, cu bunicii, cu prietenii, cu apele, cu arborii, cu casa, legături de care nu poate să scape. Legăturile acestea îl topesc dar îl și alimentează energetic. Dar a trebuit să-și ia zborul de pe acele meleaguri determinat de obiectivele vieții.
,,Patima scrisului” o are din adolescență. Umbla pe coclauri cu un caiet vârât la spate în pantaloni. Și uneori fermecat de vraja peisajelor se năștea în el o dorință irezistibilă de a transpune vraja în cuvinte. Acest impuls l-a dus la scrierea primului roman la 17 ani pe care nu l-a terminat și pe care i ,,l-au evaporat” colegii de școală. Au urmat în anii de liceu și alte frânturi de roman, tot neterminate. Însă dorința de a scrie îl ardea pe dinăuntru. Încercările lui literare, unele publicate, i s-au părut prea slabe într-o literatură aflată în cădere liberă după 1989. De aceea l-a îndreptat spre teme mai serioase , teme legate de mister. Așa a apărut ,, A doua răstignire” care a stat 6 ani în sertar sub formă de manuscris : apoi și altele.
A căutat toată viața misterul din spatele realității și el de multe ori i s-a dezvăluit. Îl consideră pe cititor prietenul lui care n-a avut șansa cunoașterii adevărului ascuns. Adevărurile dezvăluite lui trebuie să le cunoască și el. Cititorul este prietenul lui cu care dialoghează, care îl judecă și pe care încearcă să-l convingă de adevărurile dezvăluite lui. Îl invită pe cititor, în lectura scrisului, să aibă sufletul frumos în această lume în degradare.