Mi-am luat lângă mine o cafea, un fresh de portocale și biscuiți din cacao cu fulgi de ciocolată.
Așa m-am delectat astăzi, în timp ce am savurat cele trei povestiri în Hyperion: Roata vieții, Vise și visuri, Fericire și suferință.
Trei destine ale unor femei pentru care viața a pregătit surprize nebănuite.
În Roata vieții am cunoscut-o pe Maria.
Luminița este fetița ei, iar Dan soțul absent. Calmul din comportamentul ei, înțelegerea față de el și situațiile pe care acesta le crează mi-au stârnit admirația.
“Să zbori… Un sentiment foarte plăcut. Să te lași purtat de vânt și să atingi cu degetul cerul! De acolo să privești în jos. Ce vezi? Un întreg nedefinit, o lavă în mișcare. E lumea în care trăim, dar are o altfel de formă pentru că toate adunate aici: răul și binele, dușmănia și blestemul, iubirea și prietenia…Și de ele se lovesc, la orice pas pe parcursul vieții, oamenii.” (pag. 72)
În viața ei, la un moment dat apare Cornelia. Cine este ea, cum i se va transforma viața după ce vor face cunoștință veți afla delectându-vă cu paginile cărții.
Povestea Vise și visuri a venit cu personajul Cristina.
O fată cu suflet bun, de 21 de ani, care nu a avut parte de iubirea mamei, iar Universul i-a echilibrat armonia interioară prin apropierea de Eul interior. Trăiește cu sentimentul că a fost momeala mamei pentru a-l prinde în căsătorie pe tatăl ei, care a murit înainte ca ea să se nască.
O salvează sarcina, din dragoste, care îi dă imboldul de a pleca de acasă spre o viață nouă.
“Arăți nemaipomenit! Ești o femeie frumoasă, Cristina! Nu trebuie să lași evenimentele ce rănesc să-ți înțepe inima! Trebuie să fii tare și să nu frângi visele, pentru că ele aduc speranță…Fără de ea, am începe să disperăm, iar disperarea ne-ar face să urâm viața.” (pag.105)
Întâlnește de-a lungul călătoriei ei oamenii buni și răi, înțelegători sau batjocoritori, oameni care îi pun piedici, iar alții care o ajută să meargă mai departe.
Fericire și suferință – a treia povestire în care emoțiile au dansat în sufletul meu ca într-un carusel.
“Diana era în clasa a XII-a. Trecuse deja o jumătate de trimestru și nu reușise să se împrietenească cu nicio colegă. După moartea mamei și fratelui ei, într-un tragic accident rutier, în urmă cu trei ani, a trebuit să-și urmeze tatăl în toate orașele unde era trimisă și deci, să schimbe școlile.” (pag. 226)
Un fir narativ clar, dialoguri aerisite, replici îmbrăcate în emoții divers colorate.
Felul transparent în care le-au fost descrise emoțiile personajelor m-a ajutat să empatizez profund cu ele.
Exemple de situații de viață reale care îți răscolesc sufletul.
De fapt, sunt trei eroine de la care poți învăța cel puțin o lecție. Să treci prin asemenea experiențe și, în final, să nu îți pierzi speranța, să ajungi din nou la echilibru, este cea mai bună dovadă că și-au îmbrățișat destinul și merită aprecierea vieții.
Vă las acum cu propoziția care e vie și acum în mintea mea:
“…atunci mi-am dăruit zâmbetul brazilor, mi-am lăsat lumina fericită a ochilor printre stânci. (…) rămânând doar firimituri pe care și pe acestea le-a împrăștiat vântul.” (pag. 246)
Pe curând! Aveți grijă de sufletele voastre!
Cartea se poate comanda pe adresa de email [email protected]!
