Autoarea Apostoiu Marga s-a născut în Bucureşti, în octombrie 1971. Fiind capitala ţării, oportunităţile şi şansele au fost şi sunt foarte mari aici, tocmai din acest motiv vin oameni din toate colţurile. Ce înseamnă pentru ea acest loc?
Copilăria, adolescenţa, maturitatea, implicând: grădiniţa, şcoala, liceul, facultatea, ocupaţia, familia. Într-un cuvânt: acasă.
Locuind aici a avut ocazia să aibă acces la numeroase activități şcolare şi extraşcolare, iar ca adult să-și satisfacă curiozitatea prin cursuri de perfecţionare numeroase. A cunoscut oameni minunaţi din foarte multe domenii cărora le poartă o recunoştinţă veşnică, a cunoscut-o, o cunosc şi o vor mai cunoaşte foarte multe persoane cărora, crede, le-a fost şi le este de mare ajutor.
De scris s-a apucat în copilărie. A fost ceva spontan, identic cu acei copiii care-şi ţin un jurnal, numai că ea a preferat poezia. În clasa a VIII- a a avut privilegiul de a-l avea profesorul la Limba Latină pe renumitul scriitor Mircea Cărtărescu şi sub îndrumarea dumnealui a participat la un Concurs de Creaţie Literară, intitulat “Mlădiţe bucureştene”, unde a obţinut menţiune.
Apoi, câţiva ani mai târziu, a trimis poezii unui ziar care organiza un concurs şi-a fost cooptată într-un Cenaclu Literar, condus de criticul şi istoricul literar, Prof. Nicolae Manolescu. Însă evenimentele vieţii au îndepărtat-o de acest drum, neputând să participe la acele întâlniri, din Piaţa Lahovari, unde fusese aleasă şi secretarul Cenaclului, ca mai apoi să se apuce de scris şi proză, rezultând cartea dedicată băieţelului ei.
Deşi în activitatea zilnică este profesor, cu specialitatea recuperare medicală, la o şcoală Postliceală Sanitară, în noiembrie 2018 a hotărât că este momentul să facă ceva şi pentru ea, nu numai pentru familie (soţul ei şi copiii lor minunaţi) şi elevi, şi-atunci s-a reapucat de scris, vechiul şi dragul ei prieten, care a ajutat-o în momentele minunate ale vieţii, dar mai ales în momentele dificile.
Având pregătire terapeutico-medicală, pentru ea cititorul este ca un pacient. Fiind profesor, pentru ea cititorul este ca un elev. Fiind mamă, pentru ea cititorul este ca propriul copil. Fiind o persoană care “înşiră cuvinte”, pentru că scriitor trebuie să o numească alţii, pentru ea cititorul este criticul ei.
Însă, a ales să sacrifice: timp, muncă şi bani pentru a vedea lumina tiparului aceste cărţi, deoarece îi pasă de ceilalţi şi a zis că în viaţa asta te poate salva orice, dacă eşti ancorat în prezent şi ţii legătura cu propria conştiinţă, chiar şi-o frază sau un vers.
Şi-atunci, pentru ea cititorul înseamnă totul, asimilându-l propriei vieţi, căci în astă viaţă trebuie să-nvăţăm să ne dăruim semenilor noştri, să le oferim din timpul şi înţelepciunea noastră, să le insuflăm răbdare, credinţa şi IUBIRE.