Bineînțeles că și eu am urmărit prin anii ’90 mini-serialul difuzat de TVR care avea ca punct de interes povestea de dragoste dintre preotul Ralph și roșcata Maggie. Am citit cartea în aceeași perioadă, undeva prin liceu, și recitind-o acum am realizat că am reținut povestea în linii generale, uitând cu desăvârșire micile detalii care dădeau greutate și, mai ales, dezvăluiau adevărata față a personajelor.
O consider încă o soap-opera, o poveste de dragoste interzisă, oarecum idealizată și neverosimilă, cu accente mult prea dramatice. Viețile celor ce iau contact cu ferma Drogheda par a fi blestemate de la început până la sfârșit. Singurele caracteristici comune celor ce aleg să-și trăiască viața aici par a fi nefericirea și disperarea. Există un singur membru al familiei care reușește să se desprindă de tradiție și să părăsească ferma. De altfel, e singurul personaj căruia îi este permisă fericirea și împlinirea.
Am detestat două personaje de la început până la final: Mary și Fee. Le-am detestat căsătoriile, caracterul și gândurile. Două femei învinse și egoiste, ale căror gânduri și acțiuni m-au dezamăgit și scârbit profund. Eșecurile din propria viață le-au marcat și, nereușind să-și depășească frustrările, au stricat și fericirea celor din jur. Nu am avut niciun personaj preferat, n-am reușit să înțeleg marea majoritate a deciziilor capitale luate de unul sau altul.
Poate că povestea nu a fost chiar pe placul meu, dar a fost un lucru care m-a încântat și datorită căruia am citit cu mare plăcere: descrierea vieții la fermă și a caracteristicilor ținutului australian. Autoarea a reușit să redea perfect lupta pe care localnicii o duc cu asprimea condițiilor de trai. Un ținut în care apa când lipsește cu desăvârșire, când te îneacă, în care ziua te sufoci și noaptea dârdâi, unde muștele bâzâie continuu și focul îți poate lua tot într-o secundă.
Familia Cleary își părăsește caminul sărac și, la invitația mătușii Mary, se mută în Australia, la bogata fermă Drogheda. Paddy și Fee, părinții, împreună cu cei șase copii încearcă să se adapteze traiului aspru din acest ținut arid și neprietenos. Aici, Maggie, singura fată a familiei, în vârstă de nouă ani îl întâlnește pe preotul Ralph, cel care avea să devină singura și unica ei iubire. Viața la Drogheda este ruptă de civilizație. Ferma se află la sute de mile de oraș, vecinii sunt la fel de departe și foarte rari. Este un ținut care nu favorizează relațiile sociale și care impune solitudinea. Este probabil și unul dintre factorii determinanți ai vieții de burlac adoptată de toți băieții Cleary.
Moștenirea pe care Mary o lasă familiei, și nu numai, este punctul de plecare al tragediei tuturor. De la preotul Ralph, care aflat în fața unei alegeri dificile, face un pas care, în ochii mei, l-a condamnat la ipocrizie și ambiție, la o viață plină de regrete și pierderi, până la Frank, băiatul cel mare al familiei, care va fi distrus încercând să evadeze din acest cerc familial sufocant, plin de traume, secrete și neîmpliniri.
Maggie mi-a părut genul de personaj înclinat să se victimizeze și să persiste în greșeală. Deși, ar fi putut să aibă o viață frumoasă a ales să rămână fidelă unui bărbat care n-o va considera niciodată o prioritate, deoarece marea lui ambiție este alta. Această legatură nu-i va aduce nimic decât suferință, îi va împietri inima și o va îndepărta chiar și de propria fiica.
