Pentru a avea o lectură cât mai plăcută, vă rog să deschideți această carte cu un entuziasm potolit, lipsiți de prejudecăți, folosind un creionaș, carnet sau stickere, depinde de ce preferați, cu cel mai blând și cald spirit posibil. Asemenea cărți nu se citesc rapid, se ia în considerație orice acțiune și inacțiune ale personajelor.
De ce lipsiți de prejudecăți? Pentru că nu suntem în drept să judecăm faptele celor care au cunoscut moartea, au privit-o în ochi sau i-au cunoscut ororile. Da, este ficțiune, dar orice istorie are la baza sa un moment de inspirație, ceva auzit, ceva trăit. Citind această carte am înțeles sensul – Carte Cult, de ce ajungem să recomandăm câteva cărți chiar și peste 20 de ani, cărți care cuprind câteva subiecte atât de bine conturate încât celelalte care au afinități par pale și lipsite de sens.
Pe la jumătatea cărții m-am oprit și mă gândeam, oare cum mutilează războiul sufletele inocente, eu nu am cunoscut o astfel de persoană direct. Din fericire, cărțile care au personaje trecute prin asemenea momente îmi permit să am un contur aproximativ. Și „Alegerea Sofiei” este una dintre acele cărți, cu lux de amănunte, unele pe care ai fi vrut să nu le citești niciodată! Este o adevărată descoperire cartea lui Styron, am plecat fără nici un fel de așteptare, și am ieșit spre final cu un sac de emoții, pe care încă nu știu cum să le categorisesc sau liniști.
Stingo este vocea care ne relatează istoria sa, a Sofiei și cea a lui Nathan. El, un tânăr încrezut, înfumurat aș spune, care după ce a înțeles că nu are fler de redactor se refugiază în Brooklyn, unde îi și cunoaște pe cei doi din urmă. Un cuplu bizar pentru gustul său, dar care reușește să îi schimbe percepțiile despre adevărată suferință, despre dragoste, empatie și sacrificiu! Ea, este o poloneză trecută prin ororile Auschwitzului, luată sub aripa schizofrenică a lui Nathan, încearcă din răsputeri să pară normală.
Analizând acest trio mă gândeam la o frază pe care am prins-o pe de undeva – Nu vezi nebunul, înseamnă că e timpul să îți pui întrebarea cât de sănătos ești tu?! Cei care se aseamănă se adună, iar soarta celor 3 și-a dorit un final mai deosebit. O să citiți o descriere profundă a frământărilor unei femei care a ieșit cu sufletul cusut cu ață neagră din lagăr, o stare emoțională care cuprinde atâtea extreme la un loc, încât ai impresia că citești despre câteva femei o dată. Acesta este rezultatul alegerii impuse, punctul culminant dezleagă misterul alegerii sale, unde a avut loc ruptura cu luciditatea și a început autoflagelarea manifestată printr-un comportament martiric și/sau desfrânat. Extreme!
Sunt 700 de pagini, depinde de editură desigur. Condusă de denumire am Ales bine!
– La Auschwitz, spuneți-mi, unde era Dumnezeu? – Dar unde era omul?
Tot ce respectă omul pe pământ durează-o clipă sau poate o zi…
