Există atât de mult trăirism în romanul ”Bizu” al marelui scriitor Eugen Lovinescu încât ai impresia că fiecare literă a fost încrustată cu sudoarea lăuntrică a unor intempestive zvârcoliri care, oscilând hamletian între a fi și a nu fi, a dat naștere unei povești halucinante în care materialismul și dialectica simțirii crestează fragile trepte în marmura eternității.
Cu vădite nuanțe autobiografice, autorul înșiruie mărgăritarul unor impresii și gânduri învelite într-un subsidiar filosofic care, în anumite pasaje, explodează orbitor în căutarea unui legitimism al existențialismului, ca o justificare a nenumăratelor deraieri în muzicalitatea îndurerărilor trăite în conjugările unui idealism nins de clipe ezitării.
Bizu este un amalgam de contradicții care, prinse într-o luptă între lumina și bezna răstălmăcirilor, caută cu îndârjire răspunsurile izbăvitoare, la fel ca orice muritor care își țese spaimele și speranțele în creionări de zboruri oclusive.
Trăire și netrăire, păienjeniș de acceptări și zbateri prinse în insistențele dorinței de a afla cu orice preț, sentimentele care îl învăluie pe Bizu scrijelește de-a valma epitafuri eliberatoare și încarceratoare, ca un neostenit capriciu care mușcă coroziv din labirinticele clipe ale felului de a fi, croind sinuoase poteci ale răstălmăcirilor percepute adeseori ca un necesar motor propulsor, ca un imbold care te ajută să simți că totuși simți.
Philos și Sophia se împletesc și se resping în sufletul lui Bizu într-un joc ale cărui reguli se schimbă mai mereu pe nepregătite, uneori în funcție de teapa evolutivă în care anumite evenimente au loc, alteori sensul întâmplărilor are un anumit scop pe care el nu-l poate desluși întru totul.
Astfel, viitura lăuntrică a frământărilor îl poartă pe carismaticul personaj al lui Eugen Lovinescu între lumina și întunericul unei nemărginite căutări în care idealismul, ca meidcamentație binevenită în marea majoritate a circumstanțelor, înșiră trotuare de clipe și bulevardele dorințelor care își foșnesc viața în ritmuri blamate sau acceptate.
O carte care mi-a plăcut la nebunie! lectură plăcută!
Alte recenzii de la Eugen Lovinescu:
