Editura Celestium propune cititorilor „Douăsprezece picături de ploaie până la miezul nopții”, volumul semnat de Andreea Siia, o carte care îmbină proza reflexivă și psihologică cu o estetică a melancoliei, transformând o călătorie către Bâlea Lac într-un parcurs interior prin memorie, durere și acceptare. Cu o construcție profund senzorială, cartea nu urmărește o succesiune clasică de evenimente, ci invită cititorul să încetinească și să privească în propriul interior. Cele 20.841 de cuvinte ale volumului construiesc o experiență în care amintirile, imaginile, sunetele, obiectele aparent banale și fragmentele de viață se transformă în repere ale unei călătorii intime.
Douăsprezece capitole, douăsprezece stări
Una dintre particularitățile volumului este structura sa în 12 capitole-stări. Fiecărui capitol îi corespunde o piesă muzicală, care funcționează ca un declanșator senzorial și contribuie la ritmul interior al lecturii. Realitatea imediată se amestecă astfel cu amintirile, care revin asemenea unor flash-uri, într-o numărătoare inversă ce conduce cititorul până la cea de-a douăsprezecea picătură de ploaie. Ploaia devine mai mult decât un element de decor. Ea însoțește transformarea interioară a personajului și creează atmosfera unei cărți în care timpul, memoria și emoția nu curg întotdeauna liniar.
O carte despre ceea ce rămâne după pierdere
„Douăsprezece picături de ploaie până la miezul nopții” vorbește despre pierdere fără să transforme suferința într-o simplă explicație. Cartea preferă imaginea, senzația și memoria, construind o perspectivă cinematografică asupra durerii. Cititorul este purtat printre simboluri aparent obișnuite – apa, ploaia, obiecte, gusturi, culori, gesturi și fragmente de amintire – care capătă treptat o încărcătură afectivă. În centrul volumului se află întrebarea pe care fiecare cititor o poate transforma, la un moment dat, într-una personală: cât timp putem privi în afara noastră înainte să avem curajul să privim înăuntru?
Cartea devine, astfel, o invitație la introspecție, dar și la acceptarea lucrurilor pe care nu le mai putem schimba.

Între iubire, memorie și vindecare
Volumul Andreei Siia se adresează în special cititorilor atrași de proza reflexivă și psihologică, de poveștile despre pierdere și transformare interioară, dar și celor care caută o lectură cu o puternică dimensiune atmosferică. În locul unei abordări clinice a suferinței, autoarea construiește o experiență literară bazată pe textură, atmosferă și senzație. Durerea nu este explicată, ci trăită împreună cu cititorul, prin imagini și amintiri care se suprapun asemenea unor cadre de film. În acest univers, iubirea nu este doar o poveste despre doi oameni, ci și despre felul în care oamenii continuă să existe în memoria noastră după ce drumurile lor se despart.

O carte care se citește și se ascultă
Asocierea fiecărui capitol cu o piesă muzicală transformă lectura într-o experiență multisenzorială. Muzica nu este doar un element exterior cărții, ci participă la construcția stărilor și la ritmul în care cititorul parcurge povestea. „Douăsprezece picături de ploaie până la miezul nopții” propune, astfel, o formă de lectură în care cuvintele, imaginile, muzica și amintirile se întâlnesc pentru a crea o atmosferă proprie. Este o carte pentru zilele în care ploaia nu se află doar dincolo de fereastră, ci și undeva înăuntrul nostru.

Despre autoare
Andreea Siia scrie într-un registru confesiv și senzorial, preocupat de memorie, iubire, pierdere și mecanismele prin care oamenii încearcă să dea sens propriilor experiențe. Autoarea activează în domeniul marketingului digital pentru o editură de carte dedicată preșcolarilor, iar în paralel își cultivă pasiunea pentru istorie, cultură și literatură. Formată în domeniul istoriei medievale încă din anii facultății, apoi în cadrul studiilor de master și doctorat, autoarea a publicat numeroase articole în reviste de profil, precum și pe blogul personal. Preocupările sale se extind către cultură și spiritualitate, domenii pe care le explorează prin scris și cercetare. Pentru autoare, creația literară reprezintă o extensie firească a acestor preocupări. Poezia și proza devin forme de exprimare a emoțiilor și reflecțiilor interioare, dar și spații în care se întâlnesc natura, memoria, tradiția și dimensiunea spirituală a existenței. Scrisul este, în viziunea ei, o punte între istorie și prezent, între concret și metaforă, iar în textele sale se regăsesc sensibilitatea, simbolul și preocuparea pentru universul interior al omului, într-o încercare de a transforma experiențele, amintirile și emoțiile în povești care pot fi împărtășite cu cititorii.
„Douăsprezece picături de ploaie până la miezul nopții” este disponibilă în ediția cu margini imprimate, publicată de Editura Celestium, pe BookBite.ro.
