Două cuvinte și trei puncte de suspensie: „Aleg să…”. Ce urmează după ele poate spune multe despre fiecare dintre noi. Diana Roxana Bretan, fondatoarea atelierului animART, transformă întrebările despre alegeri, acceptare și curaj într-o carte care nu oferă rețete, ci invită la reflecție. În interviul nostru, descoperim cum se completează pictura și scrisul, ce înseamnă libertatea de a publica independent și de ce uneori cea mai importantă alegere este să ne ascultăm propria voce.

Diana Roxana Bretan, autoarea cărții „Aleg să…”

Titlul „Aleg să…” lasă intenționat propoziția neterminată. Care a fost, pentru dumneavoastră, continuarea cel mai greu de rostit a acestor două cuvinte?

Cred că una dintre cele mai dificile continuări a fost „Aleg să accept”.

Să accept că nu toate lucrurile se întâmplă așa cum mi-aș dori, că nu toate întrebările primesc răspuns și că uneori trebuie să merg mai departe fără să înțeleg pe deplin de ce anumite experiențe au făcut parte din viața mea.

Acceptarea nu înseamnă resemnare și nici renunțarea la dorința de a schimba lucrurile. Înseamnă, mai degrabă, să recunoști realitatea fără să îi permiți să îți definească întreaga existență.

Mi se pare că avem nevoie de mult curaj nu doar pentru a începe ceva, ci și pentru a accepta ceea ce nu putem schimba. Uneori, tocmai această acceptare devine începutul unei alte alegeri.

Ați creat atelierul animART ca spațiu al exprimării prin pictură. Ce ați reușit să spuneți în paginile cărții și nu ați fi putut exprima la fel prin culoare și imagine?

Pictura și scrisul sunt, pentru mine, două forme diferite ale aceleiași nevoi de exprimare. Prin pictură pot transmite o emoție fără să o explic, pot lăsa o culoare, o formă sau o textură să vorbească în locul meu. Scrisul, în schimb, îmi permite să urmăresc un gând până la capăt, să îl analizez, să îl pun sub semnul întrebării.

În paginile cărții am putut exprima acele dialoguri interioare pe care imaginea le poate sugera, dar nu întotdeauna le poate formula. Întrebările despre alegeri, despre sensul experiențelor și despre felul în care ne raportăm la propria viață au avut nevoie de cuvinte.

Atelierul animART reprezintă spațiul în care ideile prind culoare, în timp ce „Aleg să…” este locul în care ele capătă voce.

Nu consider că una dintre formele de exprimare este mai profundă decât cealaltă. Sunt doar două limbaje prin care încerc să înțeleg și să transmit ceea ce simt și gândesc.

Cartea vorbește despre puterea alegerilor personale. Cum faceți loc, în această perspectivă, situațiilor în care oamenii au foarte puțin control asupra a ceea ce li se întâmplă?

Cred că ar fi nedrept să afirmăm că fiecare om își poate construi viața exclusiv prin propriile alegeri. Există împrejurări, pierderi, nedreptăți și limite care nu depind de voința noastră.

Nu alegem întotdeauna ceea ce ni se întâmplă și nici nu putem transforma orice suferință într-o experiență pozitivă doar prin schimbarea atitudinii.

Pentru mine, puterea alegerii nu înseamnă control absolut asupra vieții. Înseamnă posibilitatea, uneori foarte limitată, de a decide ce facem cu ceea ce ne rămâne la dispoziție.

Există momente în care alegerea înseamnă să lupți, altele în care înseamnă să ceri ajutor, să ai răbdare sau pur și simplu să reziști.

Nu cred că trebuie să transformăm responsabilitatea personală într-o obligație de a fi permanent puternici. Uneori, cel mai important lucru este să recunoaștem că suntem vulnerabili și că avem nevoie de ceilalți.

Imagine oferită de Diana Roxana Bretan pentru interviul despre „Aleg să…”

Există o întâmplare aparent măruntă care v-a schimbat felul de a privi o alegere și care, direct sau indirect, a ajuns în „Aleg să…”?

Nu aș putea reduce inspirația cărții la o singură întâmplare. Mai degrabă, au existat numeroase momente obișnuite, aparent lipsite de importanță, care m-au determinat să privesc altfel lucrurile.

Uneori, o conversație, o observație sau câteva minute de liniște pot declanșa întrebări pe care le purtăm cu noi multă vreme.

Am ajuns să cred că nu întotdeauna evenimentele spectaculoase ne schimbă perspectiva. Uneori, transformările importante încep discret, atunci când realizăm că putem privi aceeași situație într-un mod diferit.

Această idee se regăsește în spiritul cărții: viața nu este alcătuită doar din decizii majore, ci și dintr-o multitudine de alegeri mici, care, în timp, contribuie la ceea ce devenim.

Nu vă propuneți să oferiți rețete de fericire. Cum ați găsit echilibrul dintre a împărtăși o experiență proprie și a-i lăsa cititorului libertatea să tragă o concluzie diferită?

Am pornit de la convingerea că experiența personală poate avea valoare pentru ceilalți fără să devină un model obligatoriu de urmat.

Nu mi-am dorit să scriu o carte care să îi spună cititorului cum trebuie să trăiască, ce trebuie să simtă sau ce decizii ar trebui să ia.

Am preferat să împărtășesc reflecții și perspective, lăsând loc pentru interpretări diferite. Ceea ce pentru mine a reprezentat o lecție importantă poate avea o altă semnificație pentru cineva care a parcurs un drum diferit.

Cred că frumusețea lecturii constă tocmai în această întâlnire dintre experiența autorului și universul interior al cititorului.

Dacă cineva citește o pagină și ajunge la o concluzie diferită de a mea, nu consider că mesajul a fost înțeles greșit. Dimpotrivă, poate însemna că acele cuvinte au reușit să provoace o reflecție autentică.

Cum ați ales ordinea reflecțiilor din volum? Le-ați așezat ca pe etapele unui drum sau ați dorit ca fiecare pagină să poată fi deschisă independent?

Mi-am dorit ca volumul să poată fi parcurs în mod firesc, de la început până la sfârșit, dar și ca reflecțiile să își păstreze semnificația atunci când sunt citite separat.

Viața nu ne oferă întotdeauna lecțiile într-o ordine logică. Uneori înțelegem astăzi ceva ce am trăit cu mulți ani în urmă, iar alteori revenim la o idee și îi descoperim un sens nou.

Din această perspectivă, cartea poate fi privită ca o invitație la un drum interior, fără să impună un traseu unic.

Mi-ar plăcea ca un cititor să poată deschide cartea într-o zi oarecare, să citească un fragment și să găsească acolo un gând care să îl însoțească, chiar dacă nu a parcurs toate paginile anterioare.

Întâlnirile dintre oameni și artă sunt importante în activitatea dumneavoastră. V-a schimbat vreodată perspectiva o discuție purtată în atelierul animART?

Atelierul animART este un proiect construit în jurul creativității, dar și al ideii că arta poate apropia oamenii.

Ceea ce mă interesează în mod deosebit este felul diferit în care fiecare persoană privește aceeași imagine, aceeași culoare sau aceeași lucrare.

O pictură poate transmite liniște unei persoane și nostalgie alteia. Niciuna dintre interpretări nu este neapărat greșită.

Această diversitate de perspective îmi amintește cât de important este să ascultăm înainte de a judeca și să acceptăm că experiențele celorlalți pot fi foarte diferite de ale noastre.

Este o idee care se regăsește și în „Aleg să…”: nu există o singură modalitate corectă de a înțelege viața.

Imagine oferită de Diana Roxana Bretan pentru interviul despre „Aleg să…”

Ați ales publicarea independentă. Care a fost decizia editorială asupra căreia ați ținut cel mai mult să aveți ultimul cuvânt?

Cel mai mult am ținut să păstrez autenticitatea mesajului.

Publicarea independentă presupune numeroase decizii și responsabilități, de la pregătirea manuscrisului până la prezentarea cărții și distribuirea ei.

Pentru mine, însă, esențial a fost ca textul să nu își piardă vocea personală și să nu fie transformat într-o succesiune de formule motivaționale menite doar să impresioneze.

Mi-am dorit o carte sinceră, care să invite la reflecție fără să promită transformări miraculoase.

Am preferat să îmi asum întregul proces editorial, cu dificultățile și satisfacțiile lui, pentru a păstra libertatea asupra formei finale.

Consider că independența creativă este valoroasă nu pentru că exclude colaborarea sau opiniile celorlalți, ci pentru că îți oferă responsabilitatea ultimă pentru ceea ce alegi să transmiți.

Ați pregătit cartea în mai multe limbi. Ați descoperit idei sau nuanțe care cer altă formulare atunci când vorbiți despre alegeri, speranță și curaj într-o altă limbă?

Da, iar aceasta a fost una dintre experiențele interesante ale pregătirii edițiilor în mai multe limbi.

Am descoperit că nu este suficient ca un cuvânt să fie tradus corect din punct de vedere lingvistic. Este important să păstreze și sensul, intensitatea emoțională și naturalețea exprimării.

Noțiuni precum alegerea, speranța, acceptarea sau curajul au o dimensiune universală, dar pot căpăta nuanțe diferite în funcție de limbă și de contextul cultural.

Uneori, o formulare care sună firesc în română are nevoie de o construcție diferită într-o altă limbă pentru a transmite aceeași emoție.

Am urmărit ca edițiile să păstreze esența mesajului original, fără să forțez traduceri literale acolo unde acestea ar fi diminuat naturalețea textului.

Pentru mine, faptul că aceeași reflecție poate ajunge la oameni care gândesc și se exprimă în limbi diferite reprezintă una dintre cele mai frumoase dimensiuni ale acestui proiect.

Dacă un cititor ar închide cartea și ar completa pentru sine propoziția „Aleg să…”, ce fel de întrebare ați spera să își pună înainte de a răspunde?

Mi-aș dori să se întrebe: „Ceea ce urmează să aleg îmi aparține cu adevărat?”

Cred că, de multe ori, luăm decizii influențați de așteptările celorlalți, de teamă, de obișnuință sau de imaginea pe care încercăm să o construim despre noi.

Nu este întotdeauna ușor să distingem între ceea ce ne dorim cu adevărat și ceea ce am învățat că ar trebui să ne dorim.

Mi-ar plăcea ca această carte să ofere, măcar pentru câteva clipe, un prilej de sinceritate față de sine.

Nu aș vrea ca cititorul să închidă volumul convins că trebuie să își schimbe viața imediat. Poate că nu are nevoie de o schimbare, ci doar de mai multă înțelegere, răbdare sau încredere.

Iar dacă, la final, va completa propoziția „Aleg să…” cu propriile cuvinte, fără să simtă nevoia să împrumute răspunsul altcuiva, atunci voi considera că această carte și-a îndeplinit unul dintre cele mai importante scopuri.

Despre redactorul articolului

Booknation.roRedactor Booknation.ro12 ani, 4 luni, 25 zile844 articolelocul 1/12Toate articoleleBlog

Din dragoste pentru cărți, ne-am apucat de scris și s-a născut Booknation.ro :)

0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of

0 Comentarii
Oldest
Newest Most Voted