Poate un vis să dea forma unei cărți? Pentru Claudia Rizac, povestea volumului „Nu suntem doar carne și oase” a prins contur într-o singură noapte, după ani în care ideile așteptau să fie așezate în pagină. Cu o pregătire în biochimie și studii în drept și biotehnologie, autoarea explorează în această carte propriile întrebări despre corp, echilibru interior, spiritualitate și sensul vieții. În interviul nostru, povestește cum a început aventura scrisului, cum își privește criticile și ce noi idei literare pregătește.

Claudia Rizac, autoarea cărții „Nu suntem doar carne și oase”

Ați povestit că ați visat într-o noapte că vă publicați cartea, iar apoi visul a devenit realitate. Cum s-a transformat acea imagine într-un proiect concret?

Mă gândeam de multă vreme să scriu o carte. Ideea exista în mintea mea de vreo trei ani. Aveam frazele, cuvintele și frânturile de gând, dar îmi lipsea un fir narativ și un cuprins concret. Într-o seară, am adormit având în minte o singură idee: că trupul este asemenea unui templu. În acea noapte, visul mi-a adus răspunsul: am vizualizat structura cărții, ba chiar și detaliile coperții: culoarea și designul. Dimineața m-am trezit, am scris imediat cuprinsul pe hârtie, iar în aproximativ trei luni am reușit să finalizez manuscrisul exact așa cum mi-l imaginasem. Am privit totul ca pe un semn divin, iar claritatea pe care mi-a adus-o acel vis a fost exact impulsul de care aveam nevoie ca să duc proiectul la bun sfârșit.

Aveți o formare în biochimie, studiați biotehnologia și dreptul. Cum coexistă în felul dumneavoastră de a privi lumea gândirea științifică și preocuparea pentru spiritualitate?

Pentru mine, știința și spiritualitatea nu se exclud, ci se completează ca două piese ale aceluiași puzzle: înțelegerea ființei umane. Încă din liceu m-a fascinat modul în care funcționează corpul uman, de la nivel celular până la sisteme complexe. Chiar primul capitol al cărții mele explorează această perspectivă biologică. Deși inițial îmi doream medicina dentară, parcursul m-a purtat spre biochimie și biotehnologie, domenii care mi-au oferit rigoarea științifică și răspunsurile despre structura noastră fizică. Dreptul a început ca o ambiție personală, fără să bănuiesc cât de mult îmi va schimba viziunea. Studiindu-l, am realizat că omul nu este doar o entitate biologică izolată, așa cum îl privește adesea medicina, ci o ființă profund conectată la societate și la ceilalți. Dreptul mi-a ascuțit intuiția față de psihologia umană și mecanismele din spatele comportamentelor noastre, iar de aici până la spiritualitate a fost un pas firesc: am înțeles că suntem un întreg format din materie, minte și energie.

În „Nu suntem doar carne și oase” vorbiți despre homeostazie. Cum explicați acest concept cititorului și unde se termină sensul său biologic și începe cel metaforic sau spiritual?

În carte am dedicat un întreg capitol acestei conexiuni dintre homeostazia biologică și cea spirituală, explicând lucrurile atât de simplu încât oricine le poate înțelege. Dacă biologic homeostazia înseamnă echilibrul organelor și al sistemelor, în plan spiritual ea devine liniștea interioară pe care o căutăm cu toții. Este momentul în care corpul și mintea încetează să se mai lupte și ajung în acea armonie despre care povestesc în carte; pentru că, nu-i așa, suntem mult mai mult decât o sumă de reacții chimice.

Imagine oferită de Claudia Rizac pentru interviul despre „Nu suntem doar carne și oase”

Cartea pune întrebarea privind scopul nostru pe pământ. Încercați să oferiți un răspuns sau să-i ajutați pe cititori să-și formuleze propriile întrebări?

Cred că este vorba despre ambele, pentru că o carte bună nu vine doar cu rețete gata făcute, ci deschide uși. În paginile ei există răspunsuri la care am ajuns prin propriile mele căutări, dar și multe întrebări lăsate deschise, la care fiecare cititor va trebui să răspundă singur pentru el. Pe scurt: cartea funcționează ca un ghid sau un însoțitor pe drum, dar pașii reali, cei care contează cu adevărat, îi face cititorul singur în propria sa călătorie interioară.

Ce experiență, lectură sau neliniște personală v-a făcut să porniți această călătorie de explorare interioară?

Recunosc că am primit această întrebare de multe ori și, de fiecare dată, realizez că nu a existat un singur moment sau un șoc care să declanșeze totul, ci mai degrabă un drum presărat cu semne încă din copilărie. De mică am simțit o atracție profundă spre zona spirituală și religioasă: pictam icoane, colecționam cărți bisericești și eram fascinată de tot ce înseamnă ezoterism. Cred că o moștenire invizibilă a lăsat și bunicul meu, pe care toată viața mi-l amintesc citind în biblioteca lui. Dacă mai punem la socoteală și energia de Gemeni, veșnic curioasă și dornică să înțeleagă tot ce o înconjoară, o să obții rețeta acestei căutări. Totul a început ca o simplă curiozitate, ca o serie de întrebări de tipul „de ce?” la care căutam disperată răspunsuri. Însă, odată ce am început să le găsesc și să simt claritatea interioară, mi s-a părut aproape egoist să le păstrez doar pentru mine. Așa s-a născut nevoia de a le împărtăși și cu ceilalți.

Există în volum un exercițiu de reflecție sau o idee pe care cititorul o poate pune în practică fără să aibă cunoștințe prealabile de spiritualitate?

Din punctul meu de vedere, răspunsul este simplu: toată cartea este un exercițiu practic de conectare, accesibil absolut oricui. Este structurată în așa fel încât să nu aibă nevoie de o ordine prestabilită. Fiecare capitol trezește o stare diferită, iar frumusețea ei tocmai asta este: o citești cum simți, când simți. În funcție de starea ta din acea zi, cartea îți va transmite un alt mesaj și îți va oferi exact perspectiva de care sufletul tău are nevoie în momentul acela.

Cum faceți diferența, în paginile cărții, între ceea ce poate fi susținut prin dovezi științifice și ceea ce aparține credinței sau experienței personale?

Nici nu am încercat să fac o delimitare rigidă între știință și credință, pentru că în viziunea mea ele nu se contrazic, ci se împletesc. În carte am privit omul din absolut toate perspectivele posibile: medicală, biologică, biochimică, dar și ezoterică, sociologică, prin lentila numerologiei, a astrologiei și a credinței religioase. Am presărat și foarte puțin din experiențele mele personale, dar mi-am dorit ca aceasta să fie o carte în primul rând subiectivă, nu obiectivă. Nu am scris un manual științific, ci o călătorie a sufletului. Tocmai această subiectivitate este podul care ne unește: mi-am dorit ca oricine o deschide (indiferent de crezuri sau domenii de interes) să se regăsească măcar puțin în paginile ei.

Imagine oferită de Claudia Rizac pentru interviul despre „Nu suntem doar carne și oase”

Vă adresați atât începătorilor, cât și cititorilor familiarizați cu dezvoltarea spirituală. Cum ați încercat să evitați răspunsurile prea simple la întrebări foarte complexe?

Ca să nu cad în capcana răspunsurilor simpliste la teme atât de complexe, am ales să desfac întrebările mari și să le dau spațiu. De exemplu, despre vindecare și procesul ei nu am scris în treacăt, ci am dedicat un întreg capitol. Secretul a constat în folosirea unor idei limpezi, a cuvintelor calde, de zi cu zi, și o evitare a limbajului de specialitate care ar fi putut ridica bariere. Dar cred că cel mai mult m-a ajutat răbdarea mea și, mai ales, empatia fără limite. Eu sunt un om care nu judecă și nu critic acțiunile celorlalți, ci încearcă mereu să le înțeleagă rădăcinile. Această deschidere m-a ajutat să cobor concepte înalte sau complicate la nivelul inimii, astfel încât oricine să le poată citi și înțelege cu ușurință.

Care este ideea din carte despre care v-ați dori ca un cititor sceptic să spună: «Nu sunt neapărat de acord, dar merită să mă gândesc la asta»?

Dacă ar fi să aleg acea idee, nu este neapărat o frază anume, ci însăși deschiderea către o altă perspectivă. După lansare am primit foarte multe laude și oameni care s-au regăsit profund în pagini. Însă am avut și un moment dificil: primul om care mi-a spus că nu înțelege cartea și că domeniul acesta nu este pentru el. Recunosc, la început am fost extrem de dezamăgită. Dar acea critică m-a ajutat să înțeleg ceva esențial: eu doar am pus niște informații în lume, iar libertatea de a rezona sau nu aparține fiecăruia. Cât despre mine, am trăit atunci o lecție uriașă. Ca să trec peste acel impas, am deschis propria mea carte și am citit capitolul despre vindecare. Atunci am realizat cu adevărat ceva ce bănuiam, dar nu trăisem atât de intens: această carte a fost scrisă nu doar pentru cei care o citesc, ci a fost, înainte de toate, propriul meu ghid de vindecare. Ea te poate ajuta oricând, pentru că răspunsurile pe care le căutam în exterior erau, de fapt, înăuntrul meu.

Privind spre următorii ani, vă vedeți explorând în scris și alte puncte de întâlnire dintre știință, sensul vieții și experiența umană?

Cu siguranță! De fapt, chiar în timp ce puneam punct primului volum și treceam prin emoțiile publicării, mi-a încolțit în minte sămânța următoarei cărți. Este un proiect superb, la care țin enorm și de care sunt convinsă că o să fiu extrem de mândră când va fi gata. Momentan ideile sunt conturate și manuscrisul este în plin proces de creare. Ca să vă dau totuși un indiciu: rămân evident pe aceeași nișă a întâlnirii dintre om, știință și sensul vieții, dar noul volum va fi ceva și mai frumos, mult mai aproape de viața de zi cu zi, mult mai comun, dar în același timp extrem de special. Abia aștept să prindă viață!

Despre redactorul articolului

Booknation.roRedactor Booknation.ro12 ani, 4 luni, 25 zile843 articolelocul 1/12Toate articoleleBlog

Din dragoste pentru cărți, ne-am apucat de scris și s-a născut Booknation.ro :)

0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of

0 Comentarii
Oldest
Newest Most Voted