Cine ar putea salva Crăciunul atunci când unul dintre renii lui Moș Crăciun se îmbolnăvește? În universul creat de Annia Costa, răspunsul vine de la Niky, o cățelușă curajoasă care știe că prietenia se vede cel mai bine la nevoie.
Profesoară de limba engleză și mare iubitoare de povești, Annia Costa a transformat-o pe propria cățelușă în eroina unor aventuri pentru copii. În interviul acordat Booknation, autoarea povestește cum s-a născut „Niky Saves Christmas”, de ce a ales să scrie în engleză și ce speră să descopere micii cititori în cărțile sale.

De la poveștile din clasă la Niky
Lucrați zi de zi cu copii și predați limba engleză. A existat o întrebare, o reacție sau o întâmplare din clasă care v-a făcut să vă gândiți că vreți să scrieți propriile povești?
Sunt profesoară de limba engleză de mai bine de 12 ani. Pentru micii noștri elevi, mi-a plăcut mereu să citesc povești. Am început cu cărțile lui Richard Scarry sau cu povești despre personajele Disney. Odată, în clasă, copiii mi-au cerut povestea Bambi. Inițial am refuzat, știind despre ce este vorba, dar, văzând că insistă, am acceptat să le-o citesc. A trebuit însă să trec foarte repede peste momentul trist din carte. La fel s-a întâmplat și cu The Lion King sau Dumbo.
De aceea m-am gândit: ce-ar fi să scriu povești cu final fericit, dar care să fie și educative?
Niky, cățelușa care v-a inspirat personajul principal, are deja 11 ani. Ce gest sau trăsătură a ei ați păstrat aproape neschimbată în eroina de la Polul Nord?
Cea mai bună caracterizare a lui Niky este că este extrem de prietenoasă. Iubește copiii și animalele. Bineînțeles că mai are și antipatii, dar, ca noi toți. De aceea m-am gândit la cuvântul „prietenie” atunci când am văzut-o pe Niky din poveste și pe Niky din realitate.
În poveste, Niky este șefa animalelor de la Polul Nord. Ce o face potrivită pentru acest rol și ce descoperă despre responsabilitatea de a-i conduce pe ceilalți?
De mică, Niky a fost șefa familiei. Totul se făcea când dorea ea și cum dorea ea. Niky, eroina din poveste, și muza sa au trăsături asemănătoare. O fire autoritară și blândă în același timp, Niky reușește să țină sub control orice situație. Niky nu se sperie nici când apare un element neprevăzut. Este un adevărat lider pentru animale și un adevărat sprijin pentru Moș Crăciun.
Fără să dezvăluiți surprizele cărții, care este provocarea ce pune la încercare spiritul de echipă al personajelor din „Niky Saves Christmas”?
Adevărata provocare apare atunci când renul principal se îmbolnăvește de gripă. Niky, spiridușii și Moș Crăciun sunt speriați. Dar Niky va veni cu o soluție salvatoare, care va fi benefică acelui Crăciun.

Prietenie, magie și aventuri de Crăciun
Ajutorul oferit la nevoie este mesajul central al cărții. Cum ați încercat să îl transmiteți prin alegerile personajelor, fără ca aventura să se transforme într-o lecție spusă direct?
Ca în orice poveste, trebuie să existe și o morală. Cel puțin așa cred! Morala ar fi: „Prietenul la nevoie se cunoaște”. Așa este și în această poveste. Niky sare imediat în ajutor când renul cade bolnav. Deși este nesigură pe ea și nu are încredere în puterile sale, Niky își face curaj și preia ștafeta la conducerea saniei lui Moș Crăciun.
De ce ați ales să scrieți pentru copii în limba engleză? Ce oportunități sau dificultăți apar când vreți ca o poveste să fie și captivantă, și accesibilă micilor cititori?
Am început să scriu la îndemnul partenerului meu, care a venit la mine într-o zi și mi-a zis: „Annia, ce-ar fi să scrii o carte?”. La început am crezut că glumește, el fiind mai glumeț din fire. Dar am văzut că devine insistent și am zis: „Nu am ce pierde!”.
Apoi a venit dilema: în ce limbă să scriu, în română sau în engleză? Fiind mereu înconjurată de limba engleză, sincer, mi-a fost mai ușor. Prima mea carte publicată vreodată, „Niky in Paris”, a avut și o tentativă de ediție bilingvă, dar parcă nu-mi sunau așa de bine cuvintele în română.
Poate vă veți amuza, dar uneori simt că gândesc mai bine în limba engleză decât în română. Vorbesc engleză de la doi ani, așa că de multe ori o simt mai aproape de sufletul meu. Am crescut cu poveștile în engleză și cu Cartoon Network în limba engleză, iar această pasiune vreau să le-o transmit mai departe nepoțeilor mei, elevilor mei și copiilor prietenilor mei.
Ce loc au umorul și micile năzbâtii ale animalelor într-o poveste în care miza este salvarea Crăciunului?
A fi copil înseamnă să faci câte o năzbâtie. Nu cred că există vreun copil care să nu fi făcut măcar o năzbâtie în viață. Povestea este plină de șotii amuzante. Vă puteți imagina un pudel alb care aleargă prin zăpadă sau niște animale care prind viață și încep o competiție de aruncat cu bulgări?
Cum vedeți lectura acestei cărți: un copil care o descoperă singur sau un adult care o citește cu voce tare? Schimbă acest lucru felul în care construiți dialogurile și ritmul?
Povestea poate fi privită din două unghiuri: un părinte care îi citește copilului cartea înainte de culcare sau un copil care descoperă farmecul poveștilor în limba engleză, în timp ce răsfoiește paginile acestei cărți.
Am vrut ca această poveste să atragă un public cât mai larg: de la bebelușul fascinat de imagini, la preșcolarul care își imaginează viața la Polul Nord când își aude părintele citindu-i și până la școlarul din clasele primare care încearcă singur să citească în limba engleză.
Bineînțeles, atât dialogurile, cât și acțiunea am încercat să le fac potrivite pentru toate aceste categorii. Sincer, este o adevărată provocare să scrii o carte care să fie pe placul atât al bebelușului, cât și al copilului școlar. Cei mai mari critici pentru mine nu sunt părinții, ci copiii. Sper că le-am atras interesul.
Cum scrie Annia Costa pentru micii cititori
Ați publicat două cărți în limba engleză pentru copii. Ce ați descoperit despre propria voce de autoare între primul proiect și „Niky Saves Christmas”?
Între timp, am mai scris o carte, tot despre Crăciun: „Niky’s Christmas Wish”. Am simțit nevoia să am două cărți cu tematica Crăciunului. Două cărți diametral opuse, dar care au același mesaj: prietenia este mai presus de orice.
Față de prima carte, poate sună puțin subiectiv, dar simt că am evoluat. Am încercat să fac o poveste mult mai complexă, una în care nu știi unde te duce acțiunea. Micul cititor descoperă abia la final despre ce este vorba. Vocea mea se simte pe tot parcursul cărții prin întrebările directe adresate copiilor. Îmi doresc ca această carte să-i facă pe copii să nu fie doar cititori pasivi, ci și activi.
Dacă Niky cea adevărată ar putea asculta povestea despre omonima ei, la ce scenă credeți că ar reacționa cel mai puternic și de ce?
Sincer, lăsând gluma la o parte, cred că la partea cu mâncatul! Este o mică gurmandă, care adoră orice este comestibil. Scena cu morcovii este inspirată din viața ei. Când era doar un cățeluș de câteva luni, de-abia aștepta să primească morcovi.