Iată că a venit și ziua de 15 ianuarie. Cred că orice român ştie ce mare poet sărbătorim noi astăzi. Născut la Ipotesti, sub numele de Mihail Eminovici – acest mare poet a devenit un simbol al literaturii române!
Despre viața sa ar fi multe de zis. S-au scris cărți întregi, s-a comentat poate prea mult și prea urât (adesea).
Inițial, plănuisem să facem o scurtă incursiune în opera lui Mihai Eminescu. Pentru documentare mi-am propus să recurg la o carte de poezii pe care o am moștenire de la străbunica mea. La începutul cărții este plasat un studiu despre marele poet scris de însuși Tudor Arghezi (care, la vremea aceea, după un mic calcul ce reiese din povestirea „întâlnirii” celor doi poeți avea 72 de ani, deci cartea datează din 1952).
Citind studiul am înțeles că „a vorbi de poet este ca și cum ai striga într-o peșteră vastă […] Trebuie vorbit pe şoptite […]” (Tudor Arghezi).
Cine vrea biografii, bibliografii… le poate găsi cu ușurință. Noi vă propunem azi un mic exercițiu de reflecție: de ce e Mihai Eminescu poetul nostru național? Răspunsul nu e greu, iar Arghezi o spune într-un mod superb:
„Fiind foarte român, Eminescu e universal. Asta o știe oricine citește: cu părere de rău că lacătul limbilor nu poate să fie deschiat cu cheile străine. […] poezia nu poate să fie tălmăcită, ea poate fi numai apropiată. Poezia aparține mai mult limbii decât proza, sufletului secret al limbii: jocul de irizări din interiorul ei fac vocabulele neputincioase.”
Frumos articol!