Aleksandr Sergheevici Pușkin – biografie, poezii și romane
Aleksandr Sergheevici Pușkin (6 iunie 1799, Moscova – 10 februarie 1837, Sankt Petersburg) a fost poet, prozator și dramaturg rus, considerat una dintre figurile fondatoare ale literaturii ruse moderne. Numele său este transcris și ca Aleksandr S. Puskin sau Alexander Pushkin. Opera acoperă poezia lirică, poemul narativ, romanul în versuri, proza scurtă și drama istorică.
Formarea și primele poeme
Pușkin s-a născut într-o familie aristocratică și a studiat la Liceul Imperial din Țarskoe Selo. A început să publice poezie de tânăr, iar poemul Ruslan și Ludmila (1820) i-a adus recunoaștere. Versurile sale despre libertate și politica vremii i-au atras atenția autorităților țariste, fiind trimis pentru perioade îndelungate departe de capitală.
Experiențele de exil și călătoriile în sudul Imperiului Rus au influențat poemele romantice inspirate de Caucaz, Crimeea și folclorul local. Treptat, stilul său a îmbinat expresivitatea poeziei europene cu ritmurile și vocabularul limbii ruse.
„Evgheni Oneghin”: romanul în versuri
Evgheni Oneghin a fost redactat și publicat în etape, din anii 1820 până la ediția integrală din 1833. Este o creație în versuri despre un aristocrat deziluzionat, despre Tatiana și despre relațiile dintre oameni într-o societate dominată de convenții. Romanul este remarcabil prin alternanța dintre povestire, ironie, comentariu social și observație psihologică.
Pușkin a scris și drama Boris Godunov, publicată în 1831, în care explorează puterea, legitimitatea și responsabilitatea istorică. Prin aceste texte a extins posibilitățile limbii și ale formelor literare ruse.
Proza: „Dama de pică” și „Fata căpitanului”
Povestirile răposatului Ivan Petrovici Belkin (1831) sunt importante prin stilul direct, economia detaliilor și varietatea perspectivei narative. Dama de pică (1834) urmărește obsesia jocului și iluzia controlului asupra norocului, iar Fata căpitanului (1836) plasează o poveste personală în contextul răscoalei lui Pugaciov.
Poemul Călărețul de aramă, redactat în 1833 și publicat integral postum, prezintă tensiunea dintre individ și puterea statului. Pușkin a murit la 37 de ani în urma rănilor suferite într-un duel, lăsând o operă de mare diversitate.
Cu ce carte să începi
Pentru o introducere scurtă, alege Dama de pică ori Povestirile lui Belkin. Pentru poezia narativă și cultura aristocratică rusă, continuă cu Evgheni Oneghin, iar pentru roman istoric, cu Fata căpitanului. Datele biografice pot apărea diferit în surse din cauza calendarelor iulian și gregorian; aici sunt folosite datele gregoriene.
